Desirous [h.s] tradusă

1

Capitolul 1

"Gwen! Cineva vrea să te vadă!" colega mea, Iris Copwell, a strigat. M-am uitat în sus şi am vazut-o pe chiriaşă. M-am încruntat când am văzut că îmi țina valiza. De ce îmi ține valiza? Am mers spre femeie, forțând un zâmbet. "Bună doamna Goodwell, cu ce vă pot ajuta?" am întrebat. Ea a zâmbit, "Bună şi ție, Gwen, putem să vorbim în privat, scumpo?"

Am mărit ochii la cererea ei, este ceva neînregula aici. "Desigur, urmați-mă." Am spus, conducând-o spre drumul în care numai personalul era autorizat. "Ce este, doamna Goodwell?" Ea a început să se joace cu degetele, uitându-se pe furiş la mine. "Gwen, ştii ca te lasăm în apartament pentru că ştim că vei plăti la timp", a început, buzele mele despărțindu-se, îngrijorându-mă unde voia să ajungă. "Ei bine, se pare că soțul meu nu mai poate aştepta, ştiu că ai spus că ne vei plăti când îți vei lua salariul-"

"Doamna Goodwell", am întrerupt-o,"nu mă dați afară, nu-i aşa?" Ea a oftat lung şi deja îi ştiam răspunsul. "Dar v-am zis că vă voi plăti mâine chiria, vă rog spuneti-i şi sotului dumneavoastră. Trebuie să înțeleagă cumva." Am implorat, lacrimi începând să mi se formeze în ochi la gândul că voi fi dată afară.

Doamna Goodwell era singura persoană care dorea să stau în apartamentul lor, ceilalți voiau să plătesc mai mult decât aş fi putut câştiga. Gândul la asta m-a făcut să mă îngrijorez.

"Îmi pare rău, Gwen" A respirat, luându-mi mâinile şi mângâindu-le uşor, "Chiar aş fi vrut să rămâi. Majoritatea oamenilor nu ne respectă pe noi, oamenii în vârstă, şi de obicei fac mizerie în apartament. Dar este soțul meu, este decizia lui pe care trebuie s-o urmez şi nu pot să fac nimic în legătură cu asta. Am făcut ce am putut."

Chicotind uşor, în semn că am înțeles, am forțat un zâmbet la femeia în vârstă. "Okay, înțeleg doamna Goodwell. Vă mulțumesc mult." Ea a chicotit, făcându-mi cu mâna înainte să plece. Mi-am luat geamantanul şi l-am adus înapoi. Când Iris m-a văzut, s-a uitat lung la mine. "De ce ai bagajul cu tine? Şi de ce a venit acea femeie?"

Am oftat, "Am fost dată afară de domnul Goodwell din apartamentul în care stăteam. Soția lui mi-a adus lucrurile aici." Aranjându-mi coada de cal, am dat din umeri, învinsă. "Acum nu am unde să mă duc".

"Poți să stai cu mine", s-a oferit,"Am o grămadă de camere în apartament. Nu m-aş supăra da mi te-ai alătura."

"Este în regulă, Iris, oricum nu vreau să fiu o povară pentru nimeni. O sa găsesc un motel şi o să stau acolo un timp."

Iris s-a încruntat, "Eşti sigură,Gwen?" Motel-urile nu sunt un lucu bun de făcut în situații ca astea, şi când o să ți se termine tura, o să fie miezul nopții. Cum o să găseşti un motel la acea oră?" Punându-mi un şort în jurul meu, am ridicat din umeri. "Presupun că trebuie să îmi folosesc simțul comun." Iris era pe cale să răspundă, când cineva a strigat-o.

Şi-a dat ochii verzi peste cap, "Vin, Roger! Un minut!" Întorcându-se spre mine, şi-a pus mâna pe umărul meu. "Aminteşte-ti, Gwen, nu ezita să mă suni, ok?" Zâmbind cu gura până la urechi, am chicotit. "Desigur, Iris".

Auzindu-l pe Roger Davis, şeful nostru, strigându-i numele încă o dată, Iris nu a făcut altceva decât să înjure. "Serios, omul ăsta trebuie să fie mai atent", a mormăit, plecând să asiste la ce o pusese Roger. Mi-am clătinat capul si mi-am continuat munca, asteptând comenzile.

"Gwen, du asta la masa 4." A ordonat Roger, dându-mi un pahar cu whiskey in el. "Da, domnule.", am raspuns şi mergând spre masa unde se afla clientul. Mi-am simțit inima bătând mai tare cu fiecare pas pe care îl făceam, masa fiind în aria mea vizuală. Un bărbat stătea acolo, avea părul cârlionțat şi era brunet, iar capul lui era în jos, astfel încât nu îl puteam vedea. "Băutura dumneavoastră, domnule". Am spus, punând paharul pe masă.

Bărbatul s-a uitat la mine si eu m-am oprit. Ochii verzi se holbau la mine, strălucind sub luminile barului. S-a încruntat, unindu-şi buzele, expresia lui devenind din neutră în surprinsă. Ne-am holbat unul la altul pentru câteva secunde, apoi am chicotit nervos. "Aici este băutura, domnule" Am murmurat. Un rânjet mic i s-a format pe față. "Mulțumesc, domnişoară."

M-am aplecat disprețuitor, "Nicio problemă, îmi fac doar datoria." Este de vină lumina sau tenul său este pal? Ca şi cum nu ar obisnui sa iasă aşa de mult. Chicotind un pic, a ridicat paharul şi a băut din el. Am luat asta ca o scuză ca să plec. "Stai." M-am întors spre el, surprinsă. "Da?" El şi-a fixat privirea spre eticheta pe care scria numele meu înainte să se uite înapoi.

"Mulțumesc, Gwenevier."

"Cum am spus, nicio problemă."

Si aşa, m-am întors şi m-am dus să-mi continui treaba, uitând de bărbatul de la masa 4.

Când tura mea s-a terminat, m-am simtit bucuroasă când mi-am pus jacheta pe mine. M-am schimbat într-un tricou alb şi o pereche de blugi după ce Roger m-a anunțat că am terminat. Alunecând în cizmele mele, Iris s-a îndreptat spre mine şi a oftat. "Nu o să pot să dorm la noapte ştiind că nu ai o casă în care să stai."

"O sa fiu bine Iris, te îngrijorezi prea mult." Am râs uşor, apoi i-a şi-a lovit mâna de masa de lemn, captându-mi atenția. "Nu mă lua cu 'te îngrijorezi prea mult'. Dacă ceva rău ți se întâmplă şi nu voi fi acolo să te ajut?" Iris mi-a luat mâinile şi le-a strâns, "Doar stai cu mine în apartament pentru o noapte, în regulă? O să fiu fericită dacă îmi ajut prietena."

"O să fiu în regulă, Iris, ai încredere." Am spus, luându-mi mâinile dintre ale ei şi le-am pus pe umeri, încercànd să o calmez. Şi-a muscat buza, apoi după câteva secunde s-a clătinat. "Doar fii atenta, Gwen, nu vei ştii niciodată ce se va întâmpla."

"Mulțumesc pentru sfat, Iris, şi voi avea grijă." Zâmbind, am îmbrățişat-o strâns. Mi-a mângâiat pe spate si s-a retras, "Ne vedem mâine". Şi a mers să-şi termine treaba care lua sfârşit la ora zece. Luându-mi valiza, am ieşit prin spatele barului. Respirând aerul serii din Londra, am coborât pe stradă, căutând un motel.

Scoțându-mi afară telefonul din geantă, am sunat un taxi. O voce răguşită a unui barbat care a preluat apelul după beep-uri "Da?" Am respirat adânc înainte să răspund "Alo? Da, am nevoie de un taxi." Un târâşit s-a auzit înainte ca bărbatul să răspundă. "Unde sunteți doam-". S-a întrerupt şi m-am încruntat. Mi-am luat telefonul de la ureche şi m-am uitat la el. Baterie scăzută.
Minunat. Foarte minunat.

Needitat

-Ce credeti că se va intampla? Oare o să se întâlnească cu Harry?