Hate and love

~6

Briana

Dimineața mea a început groaznic. Poate va întrebați, de ce? Pai, prietena mea a plecat,  părinții ei au plecat. Și ghiciți cu cine am rămas? Exact, cu căpcăunul. O doamne! Urăsc asta. Și urăsc ca părinții mei m-au lăsat aici. E ca și cum as sta acasă, doar ca acum îl am și pe ăsta cap. Adică serios, care era diferența dacă stăteam acasa? Exact, niciuna. Oricum Blake nu o sa stea cu mine. Deci? Deci nimic. Ma ridic din pat și cobor în bucătărie. Vreau clătite. Ma apuc sa caut prin dulap-uri și faina este în cel mai înalt dulap. Universul își bate joc de mine!

Sar ca să ajung dar nici un succes. Un brat se întinde peste capul meu și degetele lui apuca făina. Ma întorc și spre surprinderea mea, nu e Blake. Ce ciudat.

—Poftim! Spune și întinde făina.

Un băiat blond cu ochii verzi sta cu bratul întins spre mine.

—Um..mer..sii. Cred..Dar cine ești? Nu te-am mai văzut.

—Aș putea întreba același lucru. Spune și eu chicotesc.

—Sunt Briana, dar îmi poți spune Bree. Um, părinții mei sunt prieteni cu părinții lui Blake. Au plecat cu munca și sunt nevoita sa locuiesc aici.  Presupun ca ești prieten?

—Ah, da. Suntem prieteni buni. Azi vrea sa dea o petrecere și am venit sa îl ajut cu pregătirile. Tatăl meu are un bar și as vrea sa îl ajut cu alcoolul. Știi tu.

—Să..dea o petrecere..aici? Întreb și clocotesc de nervi. Nu am numărul părinților lui. Îl am pe al Tinei dar nu vreau sa o deranjez.

—Unde altundeva? Întreabă amuzat. Și se uita ciudat la mine.

—Bine mersi! Spun și dau sa plec dar îmi dau seama ca am făina în mână. Ah, și..ține asta. Ma întorc, îi dau făina și urc scările nervoasa.

Imbecilul! Cum sa dea o petrecere?!

Intru în camera lui și izbesc ușa.

—Idiotule! Urlu și arunc cu un pluș care sta pe biroul lui, în el.

—Hei, Hei, Hei! Domnișoara intimitate, ce intri asa? Întreabă nedumerit și îmi priveste pijamalele cu ursuleți.

—Ce intru asa..CE INTRU ASA?! Eu când trebuia sa aflu ca idiotul de TINE 
vrea sa dea o petrecere aici? Întreb nervoasa și îmi pun mâinile în sold.

Se uita ca prostu' la mine. Mama ce îmi vine sa-l pocnesc.

—Și de ce ma rog trebuie sa afli tu? Întreabă intr-un mod jignitor și doamne ce ma enervează.

—Pentru ca și eu locuiesc în casa asta, la naiba Blake! Și eu locuiesc în casa asta!

—Asa și? Întreabă și mie îmi pocnește vena.

—AȘA ȘI?! Știi ceva, dă-o în mă-sa. Spun și ies din camera. Intru în camera mea nervoasa și îmi caut niște haine în dulap. Vreau sa ma duc la plaja, nu mai suport sa stau în casa asta!

Îmi trag o pereche de pantaloni de blugi, scurți, negrii pe mine. Un top albastru și încalț  o pereche de air force. Îmi prind parul intr-un coc ciufulit și ma dau cu puțin parfum.

Ies din camera și cobor scările nervoasa.

—Ce fac cu..Începe propoziția băiatul din bucătărie.

—Taci. Te rog! Îi închid gura și ies din casa trântind ușa.

                                   ~~~

Stau de 10 minute pe plaja și îmi dau seama ca timpul trece destul de repede, adică deja este ora 16:15. Nici nu îmi dau seama când a trecut. Îmi șterg lacrimile care s-au rostogolit pe obraz și ma uit la plaja. Vreau acasă. Nu vreau sa mai stau aici.

Simt ca cineva se așează lângă mine.

—Pleacă! Nu vreau sa te vad. Spun tăios și ma uit la valuri.

—Nu vreau sa plec.

Ce încăpățânat.

—De ce nu? Nu trebuie sa te ocupi de petrecerea aia idioata? Întreb și ma uit la el.

—De asta este Kai aici. El se ocupa.

—Wow. Ai și majordom.

—Se numește prieten. Ma ia peste picior.

—Wow. Cum de nu mi-am dat seama? Întreb și eu sarcastic și îmi mut privirea spre mare.

—De ce stai aici? Întreabă.

—Pentru ca asa vreau. Răspund.

—Îmi pare rău, bine? Nu credeam ca te superi din cauza unei petreceri.

—Ție, îți pare rău? Întreb socata.

—Nu sunt lipsit de inima, Bree. Spune și se uita la mine.

—Hei, tu îmi spui Briana. Nu ai voie sa îmi spui Bree. Spun mai mult în gluma.

—O, dar Kai are voie? Întreabă deranjat.

—Kai fiind băiatul blond și drăguț?

—Ei lasa-ma. Am venit aici sa te împac nu sa îmi spui cât de drăguț este Kai.

—Esti cumva gelos? Întreb și ma uit la el amuzata.

—Pft, pe Kai? Niciodată. Nici nu am de ce. Nu te plac. Recunoaște el.

Nici eu.

—Asa pare. Infine. Eu ma car, distreaza-te la petrecere, Blake. Spun și ma ridic.

—Stai, stai, stai. Nu vii? Întreabă și ma apuca de incheietura. Atingerea lui îmi provoacă fiori peste tot. De ce? Nici eu nu știu.

—La petrecera aia? Neh. Prefer sa stau in camera mea. Și, dă-mi drumul!

—Bine. Ah și, chiar îmi pare rău.

Știu ca nu ii pare.

—Ma mai gândesc dacă te iert. Spun sub forma de gluma și plec spre casa.

O sa fie o noapte lunga. Petrecere idioata!