The love

Dylan unde...

Dylan mă tot ține de mână și m-a duce spre cine știe unde.Sper ca nu în toaleta băieților.
Dylan:Am ajuns.

Holland:Unde?

Dylan:La bibliotecă.Nu mai știi?

Holland:Ce?

Dylan:Frate...se vede ca ai lipsit 2 ani.

Holland:Ce vroiai sa-mi arăți?

Dylan:Asta.

Holland:O carte?!

Dylan:Nu orice carte.Deschide-o și uita-te prin ea.

Holland:Bine...hey aici suntem noi în a-V-a.

Dylan:Da.Nu știu cum dar cartea asta are toate amintirile posibile pentru orice elev.Ca prin magie,elevul care o deschide își vede propriile amintiri.

Holland:Deci acum eu îmi vad amintirile?!Ce tare!

Dylan:Știu nu?Acum fii atentă. Fiecare elev a luat-o când a gasit-o,și mereu apărea alta, dar nici nu era aceeași pentru ca eu încă o am.Deci nu e problemă dacă vrei s-o iei.

Holland:Ce tare!Cum de nu știam de cartea asta până acum?

Dylan: Pentru ca a fost descoperită acum 1 an.Când tu...

Holland:Mda...

Dylan:Cum orele s-au terminat ce vrei să facem?

Holland:Adică nu ai planuri cu gașca?

Dylan:Nu.Sunt liber pentru ține,deci ce facem?

Holland:Mergem la lac?

Dylan:În locul unde am devenit prieteni.

Holland:Credeam ca am devenit la grădiniță.

Dylan:La grădiniță ne-am cunoscut,dar acolo ne-am împrietenit.

Holland:Ok,dacă zici tu.
***
Holland:Dylan eu nu mă urc pe chestia aia!

Dylan:Haide mă nu are ce să ți se întâmple dacă îți pui casca.

Holland:Eu nu mă urc!Mai bine merg pe jos.

Dylan:Știi ca sunt mai bine de 30 km până acolo,da?Ai încredere în mine?

Holland:Normal.

Dylan:Atunci vino.

Holland:Bine.

Dylan:Tine-ma în brațe ca să nu iti pierzi echilibrul.Dar nu prea tare ca sa nu rămân fără aer.

Holland:Bine.

Dylan:Ești pregătită emoțional?

Holland:Da.
Când am auzit ca a pornit motorul mi s-a făcut pielea de găină.La început mi-era frică,dar apoi m-am obișnuit,și era chiar relaxant.Bine ca am venit.

Dylan:Te-ai mai obișnuit?

Holland:Da.Chiar e drăguț.

Dylan:Și periculos.

Holland:Da știu.Dar mai stiu și ca nu ne-ai risca viețile.Apropo,când ai învățat să mergi ?

Dylan:Când m-am întors din Seattle.

Holland:Aha.

Dylan:Știi ca ești prima persoană pe care o laș pe motocicletă?

Holland:Ce onoare.

Dylan:Ar trebui să te simți mândră de asta.Nici măcar pe Scott nu-l laș s-o atingă.

Holland:Deci pe mine mă lași și s-o ating,dar și să stau pe ea.Sunt cu adevărat flatată.

Dylan:Chiar așa trebuie să te simți.

Holland:Mai avem mult până la lac?

Dylan:Nu-ti mai amintești?

Holland:Sincer nu.

Dylan:Haha.Mai avem puțin.

Holland:Cât de puțin?

Dylan:Suntem din ce în ce mai aproape.

Holland:Pai dacă am fii aproape l-as vedea,nu crezi?

Dylan:Pai nu-l vezi pentru ca sunt copaci.Doar ai răbdare.

Holland:Știi ca nu mă descurc bine cu răbdarea.

Dylan:Am uitat.

Holland:Hey,văd marea.Parcă mă duceai la un lac.

Dylan:Lacul e mult mai departe.În plus,dacă îți amintești aici veneam cu ai noștri.

Holland:Și mereu ne certăm cine intră primul în apă.

Dylan:Exact.Sau pe jucării.

Holland:Da...Câte amintiri avem unul cu celalat.

Dylan:Cea mai rea a fost atunci când a trebuit să mă întorc aici și să te las.

Holland:Da.

Dylan:În avion mă gândeam să mă întorc ,dar apoi știam ca tata se va supăra.

Holland:Chiar,ce mai face?

Dylan:E la spital,Îl știi doar.Mereu e acolo.

Holland:Pentru ca e nevoie de el acolo.Știi ca dacă ar putea,ar sta mai mult cu tine.

Dylan:Știu.Dacă ar fi stat prea mult cu mine,acum nu mai eram aici,ci acasă făcând temele.

Holland:Temele?Cum ajungi te pune la teme?

Dylan:Așa face când e liber.

Holland:Mama nu face așa.Mă lasă să mă apuc când vreau eu.

Dylan:Și de-asta ești norocoasă.

Holland:Hey,hai să nu mai vorbim de mine.

Dylan:Corect.Hai să Vorbim despre noi.

Holland:Bine.Ce ai vrea să vorbim?

Dylan: