The love

Idiotule!

-Nu pot sa cred ce ai facut!Nesimtitule!

-Ba eu nu pot sa cred ca o crezi pe ea si nu pe mine!

-Nu mai vreau sa te vad vreodata idiotule!

-Sentimentu-i reciproc!

Flashback

-Unde te las fata?

-La Dylan.

-Oooo.Dar voi doi sunteti mai mereu impreuna.Ori sunteti impreuna?

-De ce intrebi?

-Ca sa ti-l fur.

-Ai vrea tu asta.

-Sa stii ca da.Adica ce fata nu ar vrea sa fie cu el?

-Nu stiu...cred ca una din China.

-Hahaahaahahaaha.

-Ai un ras ciudat.

-Mi se spune des asta...Oricum,am ajuns.

-Mersi Anne.

-Sa ma suni si sa-mi zici ce ati facut.

-Cat de amanuntite sa fie detaliile?

-Lasa ca vezi tu.Hai pa.

-Pupici.

In regula Holland.Acum ai destul curaj in tine ca sa-i spui lui Dylan ca il iubesti.Daca am curaj atunci de ce nu apas odata soneria?Haide Holland!Poti s-o faci.

Ding-dong

-Buna Holland.

-Buna ziua.Dylan este?

-Da este in camera lui.

-Multumesc.

-Aaa nu cred ca vrei sa-l vezi in acest moment.

-De ce?

-Pai...

-La revedere domnule O'Brien.

-Elsa?!

-Eu sunt Holland.Doar nu credeai ca o sa lipsesc prea mult.

-Credeam ca te-ai mutat.

-Si m-am intors pentru vacanta de iarna.Si ce crezi?Am dat peste Dylan caruia i-a fost foarte dor de mine.Daca ai stii cum m-a sarutat.Credeam ca il vei face al tau,dar se pare ca el tot pe mine ma vrea.Hmm,pana si pe mine m-ai facut sa cred ca te iubeste.Asta e.

-Hey tata avem...Holland?!

-Dylan...

-Hai ca eu plec.Pa iubi.

-Pa Elsa.

-Ce a fost asta Dylan?

-Hai la mine in camera.

-Sper sa merite...

Elsa chiar s-a intors si a fost cu Dylan...la el in camera.De ce ma doare atat de mult?De ce vreau ca acum sa ma sinucid?Pentru ca il iubeam prea mult pe Dylan.Dar acum il urasc.Cel putin asta cred.

-Deci?

-Stai jos.

-Nu vreau!Sunt plina de nervi.Spune-mi ce s-a intamplat de Elsa a ajuns in camera ta.

-Pai,a venit la mine sa-mi ceara pozele si orice altceva mai aveam de pe vremea cand noi eram impreuna.

-Atunci de ce ea mi-a zis ca ai sarutat-o?

-O crezi pe ea?

-Uita-te si tu la patul tau.E ravasit.

-Pentru ca sunt baiat si nu-mi fac patul.

-Si de ce veioza ta e pe jos?

-Pentru ca am dat peste ea dimineata si mi-a fost lene s-o ridic.

-Mincinosule!Esti un mincinos!

-Eu?!

-Da tu.

-Holland...

-Nu pot sa cred ce ai facut!Nemernicule!

-Si eu nu pot sa cred ca o crezi pe ea si nu pe mine.

-Nu mai vreau sa te vad vreodata idiotule!

-Sentimentu-i reciproc!

End of flashback

Cum a putut sa faca asta?Mai ales cu Elsa...Offf Doamne de ce iubirea este atat de dureroasa?De ce mereu ei sufar dupa el?De ce o cred pe Elsa?Pentru ca parea foarte convingatoare...Offf dar nici pe Dylan nu l-am ascultat cum trebuia,poate ca el are dreptate si nu Elsa.Trebuia sa-l ascult.Trebuia sa-l cred.Acum sigur ma uraste!Dar si eu il urasc pe el.Daca a putut sa-mi faca asta inseamna ca nu e cine credeam eu ca e.De ce am trecut cu vederea imperfectiunile lui si acum le vad foarte clar?De ce iubirea asta este atat de oarba?De ce?

-Hey Holland.

-Huh?

-Esti bine?

-Ooo Feith.Hey.

-Esti bine?

-Da sunt bine.

-Atunci de ce plangi?

-Mi-am amintit de mama.

-Ooo scuze ca am intrebat.

-Nu-i nimic.Ma bucur sa am prieteni carora le pasa de mine.

-Hai la un suc.

-Bine.

-Si apoi la un film.

-Defapt stii de ce am eu nevoie?

-Nu,de ce?

-O sesiune de cumparaturi.

-Sa mergem atunci.

-Vreau sa-mi iau niste cizme,doua veste,trei genti,multe bluze si o pereche de blugi.

-Opa ai spus genti.S-a intamplat ceva grav.Ce e?

-A murit mama Feith.Trebuie sa-mi inec amarul.

-Mereu cand iti vei aminti de ea te vei duce la shopping de genti?

-Da!

-Holland nu rezolvi nimic asa.Trebuie sa nu-ti mai iei atatea genti ca nu vei mai avea loc de ele.Ce zici sa facem o schimbare la par?

-Cum ar fii?

-Sa-l tundem.

-Nuuu.

-Atunci renuntam la carlionti si il facem drept.

-Suna bine asta.

-Bun.Deci dupa cumparaturi ne ducem la coafor.

-Stii ca pot si eu sa mi-l fac drept cu placa,da?

-Aaa da.Am uitat ca ai placa acasa.

-Uituca mai esti.

-Cam asa ceva...Hai!