Poezile Lui Dhalii

Scrisorile pierdute

Mă pierd în tăcerea nopții, cuvintele tale răsună în mintea mea ca un ecou al unei iubiri pierdute. Scrisorile tale, pline de dor și de dragoste, nu au găsit niciodată calea către mine, dar sufletul meu le simte în fiecare bătaie a inimii. Un pahar de vin, o amintire a vremurilor când erai aici, când râsul tău umplea camera cu lumină și căldură.

Parfumul tău de roze mă îmbată, mă cufundă într-un vârtej de emoții contradictorii. Îți doresc, dar totodată îți resping prezența, pentru că știu că aduci atât de multă bucurie, dar și durere în același timp. Sunt prinsă între a te iubi și a te urî, între a-mi dori să te am alături și a fugi de umbra ta.

În amintirile tale, săruturile și îmbrățișările tale sunt ca un tatuaj pe inima mea, imposibil de șters. Îmi doresc să aflu conținutul acelor scrisori pierdute, să aflu ce cuvinte de dragoste și regrete ai așternut pe hârtie pentru mine. Dar acum, rămân doar cu dorul și cu amintirea unei iubiri care a fost și nu va mai fi.