În lumina rece a dimineții, îmi spuneai cuvinte dulci, Dar tu te prefăceai că totul e bine, aruncând problemele într-un strop de vise. Le-am lăsat în urmă, cu un pahar în mână, însetați de iubire, Sunt ametită de aromele tale de roze, încercând să te găsesc în fiecare sticlă.
Tot beau și nu înțeleg de ce, știu că nu e bine dar nu pot să mă opresc, Mi se face dor de tine, de noi, de ceea ce am fost, Tu, ea, eu și el, într-un vârtej confuz, în care nu știm cine suntem, Totul a fost un început, dar mă prăbușesc sub povara promisiunilor nepăstrate.
Parfumul tău de roze mă îmbată, dar din alcool nu găsesc ușurare, Nu mai sunt eu, pierdută în propriile gânduri și amintiri, Nici alcoolul nu mă ajută să trec peste tine, peste noi, În acest tumult de sentimente și dorințe, rămân doar cu amăgirea că vom fi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
