Jennifer pov's
Maine urma sa inceapa liceul. Eram in sfarsit clasa a 12-a. Ma bucuram de faptul ca in sfarsit am scapat sa mai dau, zilnic, nas in nas cu Bill si cu sora mea, Narcisa. Insa, din pacate nu ma voi mai intalni cu Jason, care anul asta intra la facultate.
M-am trezit de dimineata fara nici o emotie. Dupa ce mi-am facut skin careul am coborat in bucatarie. Acolo se afla doar mama, din fericire. Probabil ajunsese azi-noapte.
- 'Neata! Ce faci printeso? ma intreaba mama, inaite sa soarba din cafea.
- Buna dimineata! Sunt foarte bine. De abia astept sa se termine anul. ii raspund in timp ce imi torn si eu cafea in ceasca.
- Nici nu l-ai inceput. ranjeste ea.
Intr-adevar, insa vreau sa termin o data cu liceul si merg la colegiul pe care mi-l doresc. Jason este deja la Princeton, desigur ca si eu vreau acolo. Intotdeauna mi-am dorit sa ajung acolo.
- Și ce ati mai facut cat timp am fost plecata?
- Narcisa s-a culcat cu Tom si s-a vopsit albastra. Dar am inteles ca se ia la prima spalare.
- Cum mai e relatia ta cu Jason?
- E bine, foarte bine chiar. Anul asta ne vom vedea doar in vacante, din pacate.
- La ce facultate a intrat?
- Acolo unde vreau si eu, la Princeton!
Cu cea mai mare agitatie apare Narcisa. Se aseaza val-vartej la masa si tresar cand isi plesneste palmele de masa.
N: Ghiciti cine a intrat la Yale!! crizeaza langa noi.
Ii sare mamei in brate si o felicita. Poate o sa par o rasfatata, dar mereu am avut impresia ca eu sunt pe dinafara. De cand eram mici, mama o favoriza mai mult pe ea, dar asta ne tinea unite, acum ca suntem certate e un motiv in plus pentru ca sora mea sa se laude.
J: Felicitari! Prea putin imi pasa. Oricum trebuie sa plec.
Nu astept sa mi se mai raspunda. Ies direct si le las sa se bucure.
Peste drum il zaresc Tom, iesind din curtea casei sale, care si el este in culmea fericirii.
- Ce ai patit? Ai castigat la loto? il intreb ironic.
- Nu, dar am fost admis la Stanford. spune aproape sarind in sus de bucurie.
Chiar sunt mandra de el. Tom este singura persoana din copilarie cu care mai tin legatura. Indiferent ca este fratele geaman al lui Bill, nu ne afevteaza prietnia. Prietenie care nu este nici pe departe la fel de buna cum era cea cu geamanul sau inaite de acea zi in care totul s-a sfarsit.
- Am inteles ca si Jason a intrat la Princeton. Transmite-i felicitari din partea mea!
- Sigur, o voi face. Bill unde a intrat? il intreb.
- A spus ca inca nu vrea sa afle. Oricum el nu prea isi doreste sa faca o facultate.
- Prea putin imi pasa. imi spun in sinea mea.
Nici nu stiu cand a venit langa noi, dar respiratia lui mi-a transmis fiori pe sina spinarii.
B: Lasa piticania sa mearga la liceu! spune bill din spatele meu.
Simt, apoi, cum se apropie de urechea mea si imi sopteste, lucru care mi-a facut pielea de gaina.
- Sunt coleg cu iubitul tau, daca te intereseaza atat de mult, colegiul la care am fost admis.
Apoi m-a ocolit, mergand in dreptul fratelui sau si facand cale intoarsa catre directia opusa in care ma intreptam eu.
mini skip time
Se sfarsise in sfarsit si aceasta zi. Prima de altfel. Ajung acasa si deja mama bocea pe umarul Narcisei.
N: Mama, nu plec pentru toata viata. Urmeaza sa ma intorc in vacanta de toamna, care este peste doua luni.
M: Stiu, dar imi vei lipsi!
Am trecut pe langa ele fara sa le salut. Nici nu ma observase. Trec pe langa galeria de poze cu "noi" de cand eram mici, de pe peretele de langa scari si privesc fiecare tablou. In multe, eram fix langa Narcisa, dar nu apaream pe perete, imaginile fiind decupate in asa fel in cat sa fie doar ea.
Am adunat, cele 3 poze in care apaream alaturi de ea, si singura poza in care eram doar eu si le-am dus la mine in camera.
Am scos din rama cele 3 poze in care eram alaturi de sora mea, le-am decupat atent si am ars cu o bricheta bucatile in care era si ea prezenta. Le-am reinramat si mi le-am atasat pe peretele din camera mea.
Nu dupa mult timp a aparut mama in camera mea, spunand ca Narcisa tocmai ce a plecat la facultate. Am inbratisat-o, prefacandu-ma ca nimic nu s-a intamplat. Nici nu ii voi spune pana nu va realiza. Nu va dura mult pana isi va da seama ca lipsesc poze.
Pleaca din camera si ma apuc sa invat. Desigur ca intra val vartej la mine in camera, disperata ca lipsesc poze cu Narcisa. Ii arat cu degetul cate mini tabloul cu cele 4 poze in care sunt prezenta. Nu mai spune nimic. Doar suspina si iese.
La scurt timp dupa, primesc un apel de la Narcisa. Ii raspund cu cea mai mare lene.
N: Cum ai indraznit sa strici pozele cu noi?
J: Apareai de prea multe ori in casa! ii spun.
N: Ce sa-ti povestesc..
J: Pentru atata lucru m-ai sunat? Daca da, poti sa inchid? Am treaba.
N: Bine, pa!
Imi trantesc telefonul in pat si cu un compas sparg gemul de la poze, ramanand doar imaginile, pe care le prind cu niste piulite pe tabloul de pluta de deasupra biroului.
Continui sa invat, pana imi cade capul pe birou si adorm.
Ma trezesc intinsa in pat, cu cioburile stranse si cu un biletel.
Imi pare rau ca am facut aceste diferente intre voi! Iti promit ca ma voi schima si ca voi incerca sa fiu o mama mai buna
Ma dau jos din pat si plec in fuga catre mama. O iau in brate si ii spun.
- Mama, nu trebuie sa te schimbi. Ci doar sa imi arati dragoste!
- Imi pare rau ca te-am facut sa te simti atat de prost. Iar pozele in care tu nu apareai, desi trebuia, Narcisa le-a decupat dupa cearta voastra.
- Oh... Nu trebuia sa te pun la inaintare si sa dau vina pe tine.
- Si eu sunt vinovata pentru ca nu ti-am oferit destula atentie!
~1072 de cuvinte ~
- Scrisa de Dryhx2 -
CITEȘTI
Deciziile Celor Doua Surorii | Kaulitz Brothers
Roman d'amourPoveste cuprinde viata a doua surori, ce după moartea tatălui lor, si-au transformat iubirea dintre ele în ura. Jennifer s-a îndepărtat de prietenii copilăriei doar din cauza fricii de a nu-i pierde la fel cum si-a pierdut tatăl.
