Nebunie de ciucuri

22 1 0
                                    


Calm pion, dulce refuz,
Mă apăr ca regele difuz.
Calm pământ, de dor să te cunosc azi,
În crăpătura ta, soarele te sărută cu ai săi irozi.
Și nu alergi, pentru că știi...
Ai să te impiedici de multe păpădii.

Am visat că pot să te împletesc,
Mai mult de un timp sau de demult,
Dar ca nebunul stau să te cerșesc
Cu-o mână-ntinsă și cu râsul de incult.
Ți-aș număra toți ciucurii din cap,
O dată, de două ori...
Spre un infinit de erori ca handicap.

NoriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum