still my mission // harry styles // editare

Gânduri inundate de cocaină

   Mi-am plimbat degetele pe spatele său gol, făcând-o să se arcuiască. Am început să o sărut lent şi tandru pe burtă, pe sâni, pe gât, mai apoi urcând către buzele sale fierbinţi. Mi-a răspuns la sărut, prinzându-mă de păr. Am coborât cu degetele pe picioarele ei, urcând apoi şi scăpând-o de lenjerie. În sărutul său se simţea dorinţa, dar şi nerăbdarea. Mi-am dat jos boxerii şi m-am poziţionat între picioarele sale. Am început să o sărut, penetrând-o uşor în acelaşi timp. Şi-a înfipt degetele în spatele meu şi şi-a adâncit limba în gura mea. M-am rostogolit, lăsând-o să preia controlul. Şi-a dat părul într-o parte, apoi m-a adâncit înăuntrul ei. Un geamăt s-a auzit din partea amândurora, urmate de altele. S-a aplecat asupra mea, lăsându-mi o privelişte superbă asupra sânilor săi perfecţi. Mi-a zâmbit pervers, apoi a zis:

   - Sunt mai bună la pat decât băbăciunea aia?

   - Mult mai bună, am şoptit în pernă.

   Am deschis ochii, priveliştea sânilor Bellei fiind înlocuită cu cea a unei camere întunecate, pline de cioburi şi pliculeţe albe. Am oftat nervos, apoi m-am ridicat în şezut.

   - Chiar trebuia să fie doar un vis?! am întrebat pereţii.

   - Tu ai ales, mi-a şoptit o voce caldă.

   M-am uitat în cameră, într-un colţ zărind un cap roşcat.

   - Eşti doar o fantomă, nu? am întrebat trist.

   - Nu, răspunse vag. Sunt rezultatul cocainei.

   Se pare că efectul drogurilor nu s-a dus complet. M-am uitat din nou în colţ, dar tot ce am putut vedea a fost un perete. M-am ridicat din pat, observând că sunt doar în boxeri. În vis înlăturasem lenjeria, am zâmbit pervers.

   - Futu-ţi!...

   Am şchiopătat înapoi la pat, punându-mi talpa pe genunchi. Era sângerie, în mijlocul său tronând un ciob mic. Mic, mic, dar afurisit! am pufnit nervos. Am tras încet de el, dar durea îngrozitor. Am tras aer în piept, apoi l-am scos din talpă rapid. O lacrimă mi-a dat de durere, dar am şters-o rapid. Am aruncat ciobul într-un coş de gunoi din colţul camerei, apoi m-am aplecat asupra covorului, care era plin de cioburi. Le-am făcut vânt sub pat, sub ele descoperind o fotografie întoarsă pe dos. Am luat-o în mână şi am întors-o. Era o fotografie cu Bella. Îmi amintesc când am făcut poza, am zâmbit. Eram la aeroport, am început să vorbesc de unul singur, iar Bella se grăbea cu bagajele. M-a înjurat ceva că pierdeam timpul cu fotografii, dar şi-a revenit odată cu urcarea în avion. Am zâmbit, zâmbetul fiind sporit şi de amintirea visului. Dar cea din poză şi din vis nu era acolo, cu mine. Defapt, dacă era, aş fi auzit-o făcând urât la vederea mizeriei din fosta sa cameră. Fosta, am repetat, suspinând.

   M-am ridicat de pe jos, aşezând atent poza pe noptieră. Mi-am luat papucii în picioare, apoi am ieşit pe balcon. Am fixat cu privirea marginea balconului, în minte apărându-mi imaginea Bellei din ziua în care am sosit la hotel. Imaginea ei sărutându-mă pătimaş, în timp ce amândoi ne chinuiam să păstrăm fumul ţigării cât mai mult în gurile noastre împreunate. Apoi, cele două fantome au intrat în cameră, făcându-mă să-mi amintesc ce urmase după sărutul de pe balcon.

   Mi-am mişcat rapid capul, încercând să-mi înlătur acele amintiri din minte. M-am aşezat pe scaun. Pe masă erau pachetul de ţigări, alături de telefonul meu. Am scos o ţigară din pachet şi am început să trag leneş. Mi-am dat capul pe spate şi am închis ochii, dar fără rost. În minte îmi apărea doar imaginea acelei roşcate care nu-mi dă pace zi şi noapte. Am renunţat la acel moment ce trebuia să fie unul de relaxare şi am luat telefonul. Am mai tras din ţigară, apoi l-am deblocat. Niciun apel, niciun mesaj. Nu e ca şi când aş fi fostul membru al trupei One Direction, am spus sarcastic, dar totuşi nervos. Atunci, telefonul se lumină, dându-mi de înţeles că cuiva chiar îi mai pasă de mine. Dar m-am rectificat când am văzut persoana ce mă apela.

   - Ce-i , Mark? am întrebat leneş, trăgând încă odată din ţigară.

   - Cum ce-i?! replică nervos. Aseară ai făcut ca toate alea. Nu te înţelegi prea bine cu cocaina!

   - Mark, a fost prima dată! am încercat să mă apăr.

   - Şi ultima, sper.

   - Nu! Îmi mai poţi aduce câteva pliculeţe? am întrebat rugător.

   - Cât înseamnă la tine ,,câteva”? întrebă ironic puştiul.

   - Păi nu ştiu... Vreo şapte, opt... am spus, încercând să fiu nepăsător.

   - Şapte, opt?! Tu eşti întreg la cap, creţule?! izbucni băiatul. E cocaină, Styles, nu apă!

   - Dar am nevoie, te rog, m-am milogit eu. Te plătesc!

   - Uite, Styles: trec acum pe la tine.

   - Cu pliculeţele? am zâmbit bătând un apropo, dar încheiase convorbirea.

   Am dat nervos cu piciorul în podea, apoi am aruncat telefonul pe masă. Am mai tras de câteva ori din ţigară, apoi am aruncat-o jos şi am stins-o cu piciorul. Am intrat în cameră, uitându-mă atent pe unde calc. Deşi aveam papuci, nu mai vroiam încă un ciob în talpă. Am intrat în baie şi am început să mă holbez la un tip al cărui păr era mult mai ciufulit ca de obicei, care era nebărbierit, avea cearcăne şi te fixa cu o privire tăioasă. Cum ai ajuns, Styles..., am suspinat. Mi-am făcut rutina, apoi am ieşit din baie, bătăile din uşă anunţându-mă că mi-a venit dealer-ul de droguri. Am deschis-o, în cameră intrând un puşti pistruiat, brunet, care încerca să nu dea de bănuit cu privire la hanorcaul său.

   - Le-ai adus? am întrebat, trăgând de hanoracul său.

   - Stai, ciudatule, mi-a replicat dându-se înapoi. Să fie clar că fac asta doar pentru că ai acceptat să o vizitezi pe sora mea la spital! spuse, abţinându-se să nu plângă când îşi aminti de sora sa.

   - Da, da, acum dă-mi-le! am ordonat.

   - Promite-mi că va fi ultima oară, spuse el serios. Te distrugi!

   - Am fost distrus de mult, am răspuns nepăsător.

   - De roşcata aia? întrebă el, fixând cu privirea poza de pe noptieră.

   - Da, am replicat, mintea fiindu-mi din nou umplută cu amintiri.

   - Păi e drăguţă, zise puştiul, parcă flirtând cu o poză.

   L-am privit tăios, privirea mea aducându-l cu picioarele pe pământ.

   - Dă-mi-le! am ţipat.

   - Ciudatule! zise, scoţând din hanorac nişte pliculeţe albe.

   Le-am înşfăcat, deschizând unul şi trăgând adânc praful alb. Am respirat uşurat, simţind cum tot corpul meu se relaxează.

**

   Puştiul ieşi din apartamentul creţului şi se urcă în lift. Apăsă pe butonul pentru ,,Parter”, dar uşa fu din nou deschisă de o fată ce vroia să urce. Ea urcă, apoi băiatul apăsă din nou. Uşile liftului se închiseră, iar liftul se puse în mişcare. Fata se apropie de butoane şi apăsă butonul ,,Stop”, oprind liftul între etaje. Se întoarse către pistruiat, scotocindu-şi buzunarul hanoracului. Băiatul avu o senzaţie de deja-vu când zări chipul fetei. Roşcata găsi ce căuta, puştiului fiindu-i pus la gât un pistol.

   - Ia zi, băieţaş, Harry Styles încă stă în acea cameră? întrebă fata, cu un zâmbet sadic.

   Baiatul înghiţi în sec, apoi murmură un ,,Da”

***

   Uşile liftului se deschiseră, iar o bătrână urcă. Un ţipăt traversă tot parterul hotelului, iar un boduguard veni rapid la lift. Se uită şocat la corpul fără suflare din lift, apoi o prinse la timp pe bătrâna ce leşină. Semnalul fu dat, anunţându-şi colegii că un puşti brunet, pistruiat, de vreo 15 ani, a fost găsit mort în lift.