still my mission // harry styles // editare

Nu mai sunt ce am fost altădată

   Ţipetele şi gemetele unei femei trecute de prima tinereţe inundau baia mizeră a clubului. Se adâncea animalic, şiroaie de transpiraţie parcurgându-i faţa plină de riduri. O ţineam de picioare, a căror piele atârna şi îmi crea o stare acută de scârbă. Unghiile sale erau înfipte adânc în pielea, zona fiind roşie. Nici acum nu ştiu cum am ajuns să fac sex cu femeia asta. Când mă dezbrăcam, femeia semăna cu Bella. Dar efectele alcoolului au trecut, arătându-mi adevărata faţă a celei cu care împărţeam gemetele. Nu era, în nici un caz, roşcata pe care mi-o doream. Doar o băbăciune dezgustătoare care pare că nu am mai avut parte în viaţa ei de un orgasm. Respiraţia îi era întretăiată, pentru un moment gândindu-mă ca, nu cumva, să-şi dea duhul. ,,Harry Styles a omorât o babă” deja îmi apărea în minte. Am ieşit din ea, dar mă trase înapoi. Uşa toaletei se deschise, în mijloc apărând Bella. Pe faţa ei se distingeau lacrimi, dar cred că ochii îmi jucau feste. Şi-a îndreptat pistolul către băbăciune, în următoarea secundă femeia zăcând lângă mine, plină de sânge. Roşcata mă privi tăios, apoi îmi întoarse spatele.

   - O să mă răzbun, Harry Styles, de asta să fii sigur!

   M-am ridicat speriat, inima bătându-mi cu putere. De la ultima sa vizită, noapte de noapte am acelaşi coşmar. Noapte de noapte se repetă partida cu baba. Noapte de noapte văd glonţul roşcatei lovind-o pe bătrâna. Noapte de noapte aud aceleaşi cuvinte. O să mă răzbun, Harry Styles, de asta să fii sigur! Cuvinte care îmi crează fiori reci pe şira spinării. Defapt, s-a răzbunat deja. Doar simpla sa prezenţă mă face să-mi pierd minţile. Se joacă cu mintea mea. Privirea sa plină de ură. Zâmbetul său sadic. Pistolul său rece la tâmpla mea.  Mişcarea senzuală a şoldurilor sale. Şi, mai ales, glonţul întârziat al pistolului.

   Am dat laoparte pătura şi mi-am frecat ochii. Eram sigur că sunt roşii, plini de cearcăne. Era şi de aşteptat după trei nopţi nedormite. Câteva bătăi accentuate în uşă îmi acaparară atenţia. Dacă e ea?

   M-am ridicat de pe pat şi am înaintat precaut până la uşă.De parcă ea şi-ar pierde timpul să bată la uşă. Are cheie de la apartament şi, mai ales, creier să-şj dea seama că nu-i voi deschide. Am respirat adânc şi am deschis uşa. În următoarea secundă, patru băieţi intrară neinvitaţi în cameră.

   - Hei, creţule, spuse unul dintre ei. Ţi-a fost dor de noi?

   Mi-am scuturat capul, încercând să scap de vederea înceţoşată. L-am fixat cu privirea pe cel ce a vorbit. Atât de cunoscut...

   - Harry, eşti bine? întrebă un alt băiat, apropiindu-se de mine.

   I-am privit ca un prost, încercând să-mi recapât gândirea. Ei se uitau îngrijoraţi, aruncându-şi din când în când priviri cu subînţeles. Totuşi, unul dintre ei părea mult mai îngrijorat decât ceilalţi. Privirea sa era una liniştitoare, înţelegătoare şi prietenoasă. Louis. Da, el e. Şi Zayn, Niall şi Liam, lângă el. Mi-am mai scuturat odată capul, apoi am zis, zâmbind forţat.

   - Ce căutaţi aici?

   - Cum adică ce căutam aici? întrebă Zayn, respirând uşurat că am vorbit. Am venit să ne vedem prietenul! continuă, punându-şi mâna pe umărul meu. Ce mai faci, creţule?

   - Bine, am răspuns sec. Acum puteţi pleca.

   Am deschis uşa, poftindu-i afară.

   - Ne, ne, ne, nu scapi aşa uşor de noi, spuse Louis amuzat. Ia zi: unde e Bella?

   Respiraţia mi se tăie la auzul numelui. Am început să tremur, gândurile oribile invadându-mi din nou capul.

   - V-aţi despărţit? întrebă Liam, văzând că întârzii cu răspunsul.