Capitolul 2

156 14 3
                                    

Razele jucause ale Soarelui,imi mangaie fata,fortandu-ma sa ma trezesc.Asta,impreuna cu ceasul meu.Am oftat invinsa,ridicandu-ma din pat.

Am tresarit cand picioarele mele au atins podeaua rece.Ma uit la fereastra si vad numai nori negrii din care abia asteptau sa curga mii de picaturi de apa.Ma uit la ceas.Este ora 7:13.Macar nu intarzi in prima zi de scoala.

Am coborat jos *doar nu cobori sus*,observand-o pe mama,in bucatarie care vorbea la telefon.

-Sigur!Abia astept sa veniti!Deci la ora opt?

-...

-Perfect!Va asteptam!

Mama avea un zambet pana la urechi.Nu m-am putut abtine si am inceput sa rad cand am vazut-o alergand dintr-un colt in altul strigand "Si daca nu le place somonul?Ar trebui sa fac fripura?Dar piure?"

-Neata si tie,mama!ii spun eu razand.

-Of,scumpo,nu te-am vazut.

-De ce esti asa agitata?o intreb inca razand.

-Seful meu si familia lui,vin la noi la cina,diseara.Ma duc la Mall sa iti iau o rochie.Ce culoare?Dar pantofi ai?Platforme sau balerini?Ugh,de ce sunt toate pe capul meu?!zice mama aproape urland.

-Nu vreau nicio rochie.Ma imbrac in blugi!protestez eu.

-Bine,macar sa vii acasa imediat dupa scoala.

-Oricum nu aveam alte planuri.Acum ma duc sa ma schimb.Nu vreau sa merg la scoala in pijamale.

-Bine,du-te.Nu mananci nimic?

-Iau micul-de-jun la scoala.Nu e nevoie!Mersi,mami!ii spun si ma duc sa o imbratisez.

Aceasta imi raspunde la imbratisare.Dupa ce am terminat momentul mama-fiica,m-am dus in camera mea.Afara era aceeasi vreme mohorata.

Aleg sa ma imbrac in niste blugi albastrii,de data asta,rupti in genunchi,un tricou negru cu Arctic Monkeys si tenisii mei albi.Parul l-am strans intr-o coada,la spate.Nu ma machiez pentru ca nu este genul meu si nu obisnuiesc sa ma machiez.

Imi iau ghiozdanul pe umar si apoi arunc o ultima privire pe fereastra.Cobor scarile,putine la numar,vazand-o pe mama chinuindu-se sa iasa totul perfect.O salut,dupa ce o mai imbratisez o singura data,apoi ies pe usa de lemn.

***

-Si totusi,ce e asa de speriat cu Sophia si clonele ei?imtreb eu.

-Pai,pe alea,le are la degetul mic.Apropo le cheama Jessica si Brianna.Ah,da si iubitii lor perfecti.Zayn este luat de Jessica,iar Louis de Brianna.Baiatul cret,Harry,este iubitul Sophiei,imi zice Megan cu putina ingrijorare in voce.

-Da,dar eu tot nu inteleg,ce este asa de speriat la ele?

-Te poate face de ras in foata intregului oras sau o poate ruga pe mama ei sa te exmatriculeze,imi zice Sarah.

Deci nu inteleg.Ea e doar frumoasa si are forme dar nu poate fi asa de rea.Sau,poate?Nu stiu si nici nu vreau sa stiu.Sa-si vada de viata ei,iar eu de a mea.Si,sincera sa fiu,nu mi-e frica de ea.Bine,poate doar putin.Putin mai mult.

Clopotelul a sunat iar eu alerg spre dulapul meu.Il deschid grabita,si imi caut orarul.Sport.Urasc materia asta,dar trebuie sa-mi mentin sirul de 10.Da,stiu,suna ca o tocilara.Dar eu chiar vreau sa merg la o facultate buna ca Yale.Adica acolo mi-as dori sa merg.Este visul meu.Sarah are aceeasi ora ca mine si sunt fericita ca va exista cineva cu care sa stau pe banca.Glumesc,daca stau pe banca nu iau note,iar fara note nu intru la Yale.Tocilara.

Am intrat in vestiarul fetelor si m-am schimbat in echipamentul meu.Erau nidte pantaloni scurti,galbeni si un tricou larg,albastru.Am intrat in sala mare de sport care era plina cu elevi pe care inca nu ii cunosteam si nici nu as vrea sa o fac.Pe o singura persoana,o cunosteam.Blondul.Ma rog,inca nu il cunosteam in sensul adevarat al cuvantului.Voiam sa spun ca l-am mai vazut.El si prietenul lui,Harry,parca,stateau pe banca si se uitau la ceva pe telefon.Asta pana cand usa salii de sport s-a trantit,iar privirea lui,a intalnit-o pe a mea.Nu a durat mult si s-a intors cu fata la cre-,Harry si au inceput sa vorbeasca.Nu i-am ascultat pentru ca nu imi pasa.Si chiar daca mi-ar pasa,ar fi totusi nepoliticos (,) sa trag cu urechea.In sala mai erau Sophia si clonele ei.Cand profesorul a intrat in sala,Harry si blondul s-au ridicat de le banca pe care stateau si au venit langa profesor,care ne-a spus sa ne aliniem.Din intamplare am auzit putin din ce vorbea Harry si blondul.Zicea ceva de un club si o cina si ca nu poate veni la club.Nu am inteles prea bine.

Doar nu el,ma rog tatal lui,este seful mamei?Sper sa nu pentru ca oricum nu ma simt bine in preajma lui,la scoala,dar pai acasa?Gandurile mele sunt intrerupte de fluierul profesorului de sport.Toti stateam drepti,mai putin Sophia,clonele ei,Harry,blondul si grupul lor.

***

Ora de sport a trecut repede,evident dupa ce am facut douazeci de ture de sala si am transpirat cat pentru tot anul.Macar profesorul nu m-a pus sa ma prezint si ii multumesc.Mai am o ora,aia fiind Matematica.Imi iau cartile de la dulap,in timp ce incerc sa nu atrag priviri asupra mea.Ma intorc cu spatele la dulap si in fata mea era nimeni alta decat Sophia.Am inghitit in sec si m-am uitat la ea cu o fata inocenta.

-Buna,ma numesc Sophia!imi spune ea cu un zambet fals.

-Bu-buna!Sunt Em-,nu apuc sa termin propozitia ca mi-o ia inainte.

-Stiu cine esti,vierme.Insa nu stiu daca tu stii cine sunt eu.Eu sunt fiica directoarei,si cum esti noua pe aici,ma gandeam sa te anunt ca iti pot face viata un Iad,asa ca ai grija,vierme,imi spune ea cu un ton aspru.

-Las-o in pace Sophia,se aude o voce din spatele ei.

-Ce vrei si tu?Alt vierme,zice ea cu fata spre...blond.

-Am spus sa o lasi in pace.Asta am spus,zice el dur.

-Tu mai taci!Daca nu era Harry,tu erai la fel ca asta,spune Sophia aratand dezgustata cu degetul spre mine.Ah,sau o placi pe tocilara asta,Niall?

-Nu o plac!Nu o vezi?!Imi era mila de tine,Sophia.Cat de jalnica poti sa fii.Ai ajuns sa te iei de tocilare.

Bine,nu stiu de ce,dar intr-un fel ma simt jignita.Presupun ca il cheama Niall.Am fost salvata de clopotel,si intr-un fel ii multumesc blond-lui Niall ca m-a salvat,intr-altul,il urasc.Ma indreptam cu pasi grabiti spre clasa de mate,care era pe jumatate plina.Ma asez,in ultima banca,ca de obicei,si deschid cartea de mate.Aleg sa fac cateva exercitii pana vine profesorul.Imi deschid caietul si fac un exercitiu si gandul mi se duce la intamplarea de mai devreme.Nu pot sa cred cat de nesuferita e Sophia,o urasc.Dar daca as avea macar un pic de curaj,sa o infrunt.Si la fel de nesuferit este si Niall.Are niste ochi superbi,si o atitudine urata.Il urasc deja,fara sa il cunosc.Brusc,usa clasei se deschide,pe ea intrand,Harry,Louis parca,Niall si inca doi baieti tatuati.

Nu ii bag in seama si imi continui scrisul.Asta pana cand simtbpe cineva ca se aseaza langa mine.Nu bag in seama si continui.

-*pufneste*Serios?intreaba o voce de baiat,cunoscuta.

Imi intorc (,) capul si il vad le Niall stand langa mine.Nu il bag in seama si continui,prefacandu-ma ca nu il aud.Mint pe jumatate deoarece in clasa e galagie deci teoretic,nu il aud,deci nu mint.

-Tu chiar nu stii sa faci nimic altceva?Decat sa tocesti?zice el amuzat.

-E ceva amuzant aici?Imi pare rau ca iti spun asta,unii vor sa invete,ii zic dur.

Ofteaza,lasandu-ma sa cred ca am castigat,si sper sa nu il mai vad niciodata.Pe usa intra profesorul,grabit.

-Imi pare rau ca am intarziat copii.Ma chemase doamna directoare in biroul sau.Mi-a spus sa o chem pe Emma Smith,in biroul ei.E cineva pe aici cu acest nume?zice profesorul.

Inghit in sec si ma ridic in picioare.

-Tocilara are probleme,zice Niall,incercand sa fie ironic.

Imi dau ochii peste cap,asteptand ca Niall sa se dea sa trec,dar el sta nemiscat,ca o statuie.Asta e bolnav?Pana la urma imi face loc sa trec,iar eu ies din clasa,lasandu-mi toate lucrurile acolo.Ma indrept cu pasi marunti pe holurile goale,spre biroul directoarei.Am apasat clanta,tremurand.Am facut ceva rau?Sau oare Sophia?

-Ah,Emma!Ia loc,te rog!zice ea cu un zambet dragut pe fata.

Asta e mama Sophiei?Nu seamana absolut deloc.Sophia zambeste doar cand are chef,si chiar si atunci zambeste fals.Ma rog.

-Probabil te intrebi de ce te-am chemat.Ei bine,am vazut notele tale de la cealalta scoala a ta.Ai potential mare!Dupa cum stii,scoala asta are si delicventi.Ma gandeam,daca ai putea,sa ii dai meditatii,elevului nostru,Niall Horan.El poate,dar nu vrea sa invete.Are o viata complicata.Deci?

Eu?Sa ii dau meditatii lui Niall?Anul asta o sa fie unul lung rau.

-Uhm...d-da,presupun,zic eu balbaita.

-Perfect!Niall stie deja,incepeti de maine,apoi va programati voi,zice ea cu privirea in foi.

Anul asta chiar o sa fie foarte lung!

StrongUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum