Capitolul 8

100 12 0
                                    

Am auzit usa deschizandu-se,pe ea intrand un Niall cat se poate de relaxat si lipsit de griji.Parca ca nu-i pasa de nimeni si nimic.Defapt,cred ca nu ii pasa.Chiar si cu sarutul.Nu cred ca a pus suflet si chiar daca este irascibil,uneori,enervant,tot timpul este si dragut si atent...cand vrea.Are stari mai schimbatoare ca vremea de afara.Si vremea in Londra este foarte schimbatoare.Se aseza la aceeasi masa cu baietii si au inceput sa discute.Eu continuam sa sterg blatul de lemn,holbandu-ma la ei,mai de graba la el cum rade,zambeste,face glume.Deodata fata lui a devenit mai serioasa decat a mamei,atunci cand iau 9.Tocilaro!Cine vorbea!Tu,esti eu!Deci teoretic te-ai facut tocilara.Ba nu!Te-am facut tocilara.Se mai imtampla!Accepta!In fine...ai castigat.Mereu castig.

-Anna,te duci tu la masa aia?intreb indicandu-i masa la care Niall s-a asezat.

-Da!Doar da-mi comanda,zice ea.

I-am dat foaia pe care notasem comanda baietiilor si mi-am continuat treaba cu stersul blatului de lemn.Daca stau si ma gandesc bine,nu am (,) mai vazut pe nimeni care sa mai lucreze cu mine si Anna.Am vrut sa o intreb pe Anna cine mai lucreaza cu noi dar ea era deja la masa baietilor.

Dupa cateva minute bune petrecute la masa baietilor,Anna a venit.

-Poti pleca acasa,imi zice Anna zambind.

-Bine!Ne vedem maine!zic eu iesind pe usa mare din sticla.

Aerul rece de toamna s-a izbit de fata mea facandu-mi pielea de gaina.Am inaintat pana cand am luat-o la dreapta.

***

-Si erai nevoita sa fugi atat de repede la magazin?tipa Amy.

-Pai stiam ca nu avem suc de care imi place.Si nu voiam sa beau suc de portocale facut de tine.Tu pui si coaja de la portocala,mint eu.

-Bine,sa zicem ca am uitat.Dar totusi.De ce ai stat 3 ore la magazin?intreaba ea.

-Pai cand m-am dus la magazin am vazut un afis cum ca la o cafenea cunoscuta se fac angajari si cum Sophia mi-a spart telefonul intr-un fel,trebuie sa-mi iau altul.

-Bine,te cred,zice ea.

-Deci ma crezi?zic eu aproape soptind.

-Da...de ce nu te-as crede?

-Intrebam si eu...

-Auzi?intreaba ea.

-Mhm...

-Am chef sa mergem la o petrecere.Ce zici?

-Amy...ma vezi pe mine cu petrecerile?zic ironica.

-Da...bine,nu.Dar m-am plictisit sa stau degeaba in casa cu tine uitandu-ne la "Titanic".Il stiu pe derost,zice Amy oftand.

-Mergem la film?intreb.

-Ar fi o idee buna...

-Dar ce?

-Nu am spus niciun "dar".

-Stiu...dar mai mereu ai ceva care sa ma contrazica pe mine si argumentele mele.

-Nu mereu...

-Chiar mereu faci asta.

-Ba nu!zice ea lungind literele si bosumflandu-se.

-Chiar acum faci asta,zic eu enervand-o.

-Te las (,) sa castigi,de data asta,zice ea plecand.

-Ma gasesti la mine in camera!strig ei incat sa ma auda Amy.

-Bine!zice ea,semn ca m-a auzit.

StrongUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum