Nathaniel x Juleka

Uneori doar iubirea vorbește

          Nathaniel POV...
    Astăzi m-am simțit destul de rău.Nu simțeam că am dispoziția și starea necesară să merg la școală.Cred că mama și-a dat seama că nu mă simt bine,deoarece m-a întrebat:
    -Nath,dragule ești bine?
    -Nu mamă,dar am astăzi un test foarte important la chimie și ști și tu cum este doamna Mendeleive.
    -Șiu dragul meu,dar sigur te simți în stare să mergi la școală?
    -Așa și așa,dar voi avea oră cu tine și asta mă bucură mult.
    Atunci mama m-a sărutat pe frunte și mi-a spus că sunt un fiu minunat și un elev exemplu.
          (Juleka POV)
    Eram destul de posomorâtă, astăzi avem test la chimie.Nici nu prea înțeleg materia și nici faptul că profesoara este extrem de înțepată.Dar printre aceste gânduri agitate că o furtună,a răsărit o rază de lumină, atunci când Nathaniel a intrat în clasă.În mod normal nu aș fi putut fi mai fericită,dar de data aceasta instinctul meu îmi spunea că ceva nu era bine cu Nathaniel.Era mult mai abătut că de obicei și părea foarte palid,dar totuși roșu în obraji.Era destul de ciudat dar nu am avut curajul necesar să mă duc să îl întreb dacă este bine.Totuși tot eram îngrijorată pentru el.
    A venit și ora această blestemată.Iar glasul profei nu a ajutat cu nimic când a spus:
    -Sper că toți au învățat,că de nu vai și amar de voi!
    Testul era destul de ușor,spre surprinderea mea.Totuși nu sunt sigură că voi lua o notă bună.După ora de chimie,avem ora domnișoarei Bustier,ora mea preferată.Este mama lui Nathaniel,dar nu face diferențe între noi și nici el nu se dă superior.La un moment dat,aceasta l-a scos pe Nathaniel la tablă pentru a rezolva un exercițiu.Natheniel s-a ridicat destul de greu din banca lui.Apoi a mers la tablă spunând:
    -În concluzie răspunsul este...
    Asta este tot ce a zis înainte să leșine.Domnișoara Bustier era foarte panicată,da în acel moment nu m-am putut concentra decât pe Nathaniel.Stătea pe jos,cu fața lui perfectă care avea la vedere doar un ochi și acela închis acum.În acel moment o forță s-a trezit în mine și am alergat spre el.Când în sfârșit am ajuns la el,l-am luat în brațe și am strigat cât de tare am putut:
    -Nath!?Nath,ești bine?!?
     El nu mi-a răspuns iar în acel moment eram disperată nu știam ce să fac, așa că am zis ce mi-a trecut prima data prin cap:
     -Domnișoară Bustier,pot să-l duc pe Nathaniel la cabinetul medical? Vă rog mult!!!
      Domnișoara Bustier m-a privit puțin surprinsă.Cred că se mira că puteam să vorbesc atât de tare.Dar mie nu îmi păsa deloc,pentru că tot ce voiam era să-l duc pe Nath la cabinet ca să se facă mai bine.
       -Desigur,a spus aceasta într-un final.
       L-am luat pe Nath,și dacă nu era așa de ușor,cred că aș fi spart și ușa dacă nu mi-ar fi fost deschisă.După puțin timp am ajuns la cabinet,i-am explicat asistentei ce se întâmplase.Acesta a înțeles dar nu m-a lăsat să intru.Acest lucru a fost ca o tortură pentru mine.Nu îmi venea să cred că nu puteam face nimic,iar săracul Nath era acolo extrem de slăbit.Era extrem de fierbinte,am simțit acest lucru când l-am luat de mână ca să pot să îl duc la cabinet.Mă gândeam la ce era mai rău,când dintr-o dată...

Nota autorului:
     Acest capitol a fost destul de ușor de scris.Oare ce vom mai afla în capitolul următor 🤔.