Perspectiva lui Cienna
Extazul îmi răscolește simțurile, iar firele de păr umede de sudoare îmi dansează jucăuș pe umeri, mângâiate de adierea caldă a vântului.
Iar inima îmi tresărea-n armonia adierelor dulci de vânt ce îmi șuierau parcă în îngrijorare să nu-mi scape ceva.
Trebuia să pregătesc totul cu o atenție meticuloasă, fiecare detaliu contând pentru această excursie, ce devenise pentru mine o dorință arzătoare, o evadare din cotidianul sufocant.
Și continuam să analizez cu ochii plini de determinare în întunericul fiecărui compartiment.
Întunericul din unul dintre compartimente îngust era străbătut de umbrele dansante ale luminii slabe de la fereastră, iar în fundal, se auzea murmurul distant al valurilor ce se izbeau de țărm.
Am rămas focusată pe fiecare detaliu și nu m-am mai desprins din propria mea lumea. Atât de focustată, dar în același timp tot atât de nîndemânatică încât nu mi-am putut păstra controlul, iar reacționând la cotul dat de umbra ce încerca să-mi intre în vizor m-am dezechilibrat.
Și când era cât pe ce să mă fac țăndări un braț puternic, cu vene bine definite, m-a prins, iar căldura pielii lui îmi pătrundea adânc în suflet, simțindu-mă protejată și vulnerabilă în același timp.
- Oh, draga mea Cienna... Noroc că te-am prins la timp, altfel... Nici nu vreau să mă gândesc. Mă bucur că aici în brațele mele ești în siguranță. Și nu-ți fă prea multe griji în legătură cu pregătirile noastre. Te voi ajuta eu să termini bagajele. La cât de ostenită ești..
Du-te și și te odihnești o clipă!
Când Kalean mă strângea în brațe, am simțit un fior electric, ca și cum întreaga lume s-ar fi oprit pentru o clipă, iar inima îmi sărea de bucurie și frică în același timp.
Mă urmărea cu o privire fermecată, acompaniată de grijă și căldură copleșitoare,așteptându-se să mă vadă luând o pauză. Căldura cuvintelor lui dulci îmi topea inima ca și când inima mea ar fi de gheață.
Cu privirea lui dulce, cu oceanele de azur din ochii lui cu adevărat mă fermeca și vindeca. Făcându-mă să-mi uit chiar și trecutul complesitor. El este ca un balsam pe rănile mele sărate.
- Nu, insist. Știi și tu doar cât contează această excursie pentru mine și chiar vreu să mă asigur că avem toate cele necesare. Lasă-mă te rog să asist și eu.
Îl priveam insistent încercând ba chiar să-l farmec, să-l manipulez într-un mod copilăresc. Mi-am folosit privirea de cățeluș plouat ca să-i înduioșez inima.
Încercam să pătrund în interiorul minții lui înțelepte ca o hoață.
Dar privirea lui arzătoare ca un foc aprins se fixă pe ochii mei, iar ochii lui erau sclipitori și atât de adânciți precum oceanele pe chipul meu melancolic și inocent.
Ochii lui îmi ardeau tâmplele, iar obrajii mei s-au îmbujorat instant la licărirea din ochii lui verzi și prădători.
Îl iubeam ca o copilă naivă, el era prima și ultima mea iubire. Iar viața ne-a oferit un dar, ne-a împletit viețile în același destin.
-Fie, cum dorești tu scumpa mea. Dar să știi că nu este necesar să pui totul dulapul în bagaje. Avem acolo tot ce ne trebuie, știi doar că sunt dispus să-ți ofer totul, orice pentru tine.
Rânjește cu un surâs firav, iar atmosfera este urmată de un amuzament plăcut ce ne aproprie într-un fel sau altu.
Așadar primind aprobare mă apuc să mai aduc un rând de haine.
Făcându-i cu ochiul jucăuș și râzând vicleană de autoritatea lui scăzută înainte să-mi pun planul în aplicare.
- De ce iubești s-o faci atât de des?
- Să fac ce? Eu doar sunt precaută, niciodată nu sunt prea multe haine.
