Perspectiva lui Klean
Mă îndreptam spre bar să comand băuturile pe care le doream, dar un lucru extrem de ciudat mi-a ridicat mii de suspiciunii. Și anume, cum tot făceam pașii înaintare parcă ceva mă tot oprea din drum și mă ducea pe rute greșite.
Mai întâi au venit niște oameni care păreau să fie neajutorați. Dar, bineînțeles că m-am înșelat amarnic. Erau doar niște grosolani mult prea băuți și amețiți, care chiar și după toate acestea aveau chef de taclale și miștouri ieftine. În sine mea capul meu deja o luase razna, având un temperament slab.
Neavând timp și nici răbdare de treburile sau prostiile cuiva. Așa că îmi continuasem drumul, crezând că o să fiu lăsat în pace, însă din nou m-am înșelat.
În calea meau existau o sumedenie de "piedici". În jurul meu era o aglomerație uriașă, iar toată tensiunea era la cote maxime. Având în vedere comportamentul sălbatic a oamenilor în contact cu substanțe pshioactive.
Doar niște oamenii fără cultură și educație s-ar putea comporta ca și când n-ar fi pe aceasta emisfera, ca și cum ar fi deconectați total de la tot ce înseamnă realitate. Si niciodată n-as putea înțelege rostul acestor substanțe sau oamenii cu lipse de maniere.
Asta era un lucrur teribil pe care nu-l suportam și cu care nu m-am împăcat niciodată. Însă nu m-am complicat căci nu voiam sa intru în dispute aprige.
Tot ce îmi doresc e să-mi comand băuturile și să le savurez cu Cienna. Așadar, mi am așteptat rândul.
Îmi era dificil, pentrucă pe lângă oamenii gălăgioși, muzica suna-n strună.
Îmi începuseră urechile să sângereze tot cu timpane.
Era al naibii de enervant.
Când dintr-o dată, îmi aud numele ca și subtil prin toată această harababură.
Am început să caut cu privirea total dezorientat de unde putea veni acest strigăt.
- Klean!
Strigătul se auzi înfundat, dar persista încă în urechea și mintea mea.
Și îmi pierdusem cumpătul pentrucă îmi era mult prea greu să recunosc măcar un chip. Totuși, soarele se pregătea să apună.
Iar frica nu a încetat să se ascundă în inima mea zbuciumată. Totul dainua în mintea mea doar în obscuritate, în ciuda faptului că luminile barului erau foarte evidente, ba chiar violente.
Privind în jurul meu si încercând să mă calmez, luminile parcă mă puneau într-o dificultate extremă. Astfel m-am ciocnit de un corp masiv și ce își expunea morocănos nervii pe sub mustața brună.
Era un tip nu prea călduros și se vede că nu e genul care agreează lipsa de neatenție a cuiva.
Așadar, deși nu era intenția mea să mă ciocnesc de el, i-am adresat rapid scuzele.
