-Prostilor , primiti bani , ce mai vreti?Nu va simtiti prost atunci cand omorati persoane?
-Usor cu aerul de superioritate papusa.Spune zambind iesind la evidenta niste gropite mari , de abia acum vad si eu cat de frumos e tipul asta?Frumos?Pe bune?E un rapitor, poate si criminal , adica cu siguranta e si criminal , poate si un violator, iar tu spui ca e frumos? Bine poate asa e , are niste ochii verzi superbi , iar carliontii aia , ii iubesc. Mi-am dat o palma imaginara si m-am asezat in pat privind tavanul.
-Va urasc.Spun in soapta.
-E bine.Spune zambind fals indreptandu-se spre un dulap . Asta e a ta , adica al tau. Aruncand in pat un tricou negru lung.
-Nu mersi , sunt ok si asa.M-am uitat catre tinuta mea, aveam niste blugi albastri scurti si un tricou mulat alb , care , era jegos , au.
-Iesi din camera!Spun hotarata.
-E camera mea, asa ca taci !Striga nervos la mine.
-Ma schimb boule, nu vezi?
-Te poti schimba si aici si usor cu vocabularul .De data asta nu te mai iert, atunci cand vei mai scoate o prostie pe gura aia nu te mai iert.Acum ia tricoul si schimba-te !Tipa si iasa pe usa afara.
Usa se redeschide aparand din nou tampitul.
-Dupa ce te imbraci cobori la masa. Spune si tranteste usa din nou.
Mi-am dat jos tricoul murdar si l-am luat pe cel negru al lui Harry de pe pat, am coborat scarile usor , dar aveam o furie de necontrolat captiva in mine, nu o mai puteam tine mult.
I-am zarit pe toti cinci la masa , radeau , radeau si se distrau pana m-au vazut , singurul care si-a pastrat zambetul a fost doar blondul , in rest toti aveau o fata neutra ,inclusiv Harry.
-Am coborat sa-ti spun , tie , Harry ca nu mi-e foame si mi-e foarte bine asa cum sunt, pana la urma ce rost mai are sa mai mananc?Mai bine , oricum o sa mor intr-un final. Spun si urc scarile inapoi catre camera.
Am trantit usa si m-am indreptat catre fereastra , era un cartier mare , multe case mari si frumoase,se intuneca , asta insemnand ca seara a cuprins Londra , nimeni nu stia ca oamenii astia sunt criminali? Uhh, vreau acasa la familie , la Tay .Am lovit cu piciorul peretele .Ma durea , dar nu imi exteriorizam durerea, niciodata nu am facut-o si nici nu o voi face. M-am trantit in pat , am inchis ochii imediat ce usa s-a deschis violent , eram sigura ca Harry era, am preferat sa-mi tin ochii inchisi.
-Ce dra... Spune Harry intrerupandu-se , probabil a vazut ca dorm , adica ma prefaceam , sper ca nu se va prinde , nu am chef de el acum .Am simtit cum ceva ma acopera , era o patura , Harry a pus o patura pe mine?Nu am nevoie de patura lui.Am simtit o greutate in partea opusa a patului , asta insemnand ca Harry s-a asezat si el in pat. M-am intors cu spatele la el , adormind la fel.
Razele soarelui puternice m-au trezit , deja era dimineata? M-am ridicat usor din pat, Harry nu era acolo, burta scotea zbomote si ma durea, imi era foame, foame de-a dreptul , am coborat jos ajungand in living , mi-am indreptat privirea catre bucatarie, era Harry , gatind?
-Te-ai trezit?Spune observandu-ma.
-Daca ma vezi aici , logic ca da.Acum da-mi ceva de mancare ,ma ti aici fara sa mananc?Imi faci nervi deja?
El doar rade , punandu-mi o portie de cartofi prajiti in farfurie.
-Hai Harry.Se aude o voce.
YOU ARE READING
Sindromul Styles
Science FictionMaya Yanira Anderson , o simpla fata de 18 ani , a carei viata este obisnuita ca oricarui alt adolescent, chiar daca tatal ei e un renumit om de afaceri.Insa ea e putin diferita, nu se mandreste cu calitatile sale , nu are aere de superioritate, ins...