Ecouri ale Absenței

Ea...

Nu știu dacă este bine
Să mă iau după tine,
Nu știu dacă reușesc
Fericirea să mi-o găsesc.

De ceva timp te tot plângi,
Că de mine ți s-a luat,
M-ai cam lăsat.
Și iubirea în pungi...
Le-ai cam băgat...

Nu mă mai vrei lângă tine
Dacă rasistă nu mi-e bine...
Mă pui să judec pe toți
Dar noi suntem morți.

Nu poți accepta nimic
Nici măcar un "poate"
Chit că pic pe spate...

De susținere am nevoie
Chit că-i bună sau e rea,
E alegerea mea,
Dar m-ai lăsat să nu am voie...

Rănesc două suflete într-unul.
Pe zii ce trece moare bunul
Din al meu trup,
Iar el așteaptă, sper să nu-l rup...

Aștept momentul oportun,
Să plec, că-mi propun.
Dacă nu mă mai primești...
Undeva să mă stabilesc

Ca în cazul în care dau cu castanul
Să nu mai întorc capul...
Ți-am promis pe viață!
Că sunt a voastră fată.

Alegerile ți le voi respecta
Și nu mă mai întorc în palma ta.
Căci "acasă" nu seamănă cu crama...
Sper să ai liniște după plecarea mea, mama...