Bunny Kooki {Taekook}*~*

45.

•Pov.Autor•

*Tae și JungKook încă erau socati...cum putea acea persoana încă sa mai fie in viața? Și mai ales...cum de apăruse abea acum...*

Tae:Minho...cum naiba trăiești?

Minho:Simplu, am fugit...nu m-ai nimerit când ai tras atunci cu arma...iar in Paris...cei trei oamenii eram eu...cel ce v-a răpit puii...și mâna dreapta a acestuia..*zice luând o gura din cafeaua s-a*

Tae:Și de ce ai venit la mine abea după 10 luni?*intreaba având o sprânceană ridicată*

Minho:*surade* Nu ma mai plătit...și in plus...am vazut ce face cu cei trei pui...*zice privind trist spre ceașca sa*...așa ca nu am mai rezistat...oricât te-a-s ura pe tine și pe soțul tău...am fost parteneri...iar cei mici nu merita asta...mai ales cea mică...*zice încruntat și nervos strângând ceașca in pana*

JungKook:Puii mei...ce...ce lea făcut? Cum se simt? Ei...ei...*zice începând sa lacrimeze și sa strângă mâna soțului său*

Tae:Gata iepuras...Linistestete*zice luându-l in brate* Ai vreo poza cu ei?*il intreaba pe cel ce ii privea trist*

Minho:Am mai mult de atât...dar JungKook...nu cred ca ar fii in stare sa priveasca...și nici tu...

*Si...ei bine da...avea filmarea cu ceea ce i sa intamplat lui Yoora...și ce ii făceau lui Jung-su*

Tae:Eu vreau sa vad*zice hotarat așteptându-se la ce e mai rau*

JungKook:Nu...Minho...ma uit doar eu...*zice sigur pe el...știa ca Taehyung nu ar fi rezistat la ce ar fi urmat*

Tae:Nu, iepuras....ma uit eu...tu nu trebuie sa vezi*zice sărutându-i fruntea*

JungKook:Taetae...te iubesc...de asta ma voi uita eu*zice și i-a telefonul de la Minho*

Minho:JungKook...îmi pare rau...*spune fără al privii iar Iepurașul da drumul primul videoclip care era cu Jung-su*

JungKook:Asta...asta le face...?*intreaba speriat lăcrimând și Ținând telefonul in mâna care ii tremura...la fel ca restul Corpului*

Minho:Asta le face baietilor...ei ii face altceva*spune incruntat*

*Imediat cum Auzii, JungKook puse pe următoarea filmare. Ceea ce vazu...îl făcuse sa incremeneasca...fiica lui era..era pur și simplu de nedescris ce vedea...și mai ales ce vedea...

Știa ca Taehyung nu ar fi rezistat la asta...știa ca el ar fi reacționat mai rau decât el...dar nici el nu putem spune ca era prea bine...sa îți vezi propria fiica...violată...e aproape imposibil.

Închise filmare...mai apoi telefonul...și îl dăduse inapoi*

JungKook:Eu...eu am nevoie de aer...*zice ștergându-și lacrimile și părăsi d restaurantul*

Minho:Va fi bine?*întreaba puțin ingrijorat....totuși Taehyung a fost un prieten bun de al sau*

Tae:Indiferent de ce simte sau cum va fi...voi fii lângă el...nu îl mai las singur. Deci...ce stii depsre ei?

Minho:Sunt la 3 orașe distanta, in 2 zile pleaca din țara...nu știu unde dar...nu vor sta mult...

Tae:Unde mai exact este?

Minho:Chiar și dacă îți spun...și pornești acum...nu vei ajunge la timp...trebuie sa afli in ce țara pleaca...

Tae:...Ma poți ajuta?

Minho:Dacă ai vreun plan, cu siguranța*zice luând o gura din cafea*

Tae:Îl suni...ii spui o minciuna credibila de a ta...îl ți de vorba și îl faci sa te i-a cu tine...și afli unde merge...mai apoi...ne întâlnim  acolo...

Minho:Isteț...s-ar putea sa meargă...dar ai încredere in mine?*zice privindu-l suspicios*

Tae:Dar tu ai?*intreaba cu un rânjet pe fata*

Minho:Bine punctat...atunci așteaptă Urmatorul meu apel...*zice și îl vede pe acesta pregătit sa plece fiind in picioare*Si Taehyung...

Tae:Da?*intreaba confuz*

Minho:Ai grija de iepurele ala...nu ai încercat sa ma omori degeaba...*zide zambind amuzat*

Tae:Ne mai auzim Minho*spune chicotind și plecand*

*Taehyung iasa din restaurant și merse ținta spre masina, grăbindu-se la cel mic. Ajunge și intra rapid in masina.

Urca la volanul acesteia și fără prea multe cuvinte ii desface centura micuțului și îl trage la el in poala mângâindu-i urechiușele albe simțindu-i corpul ce tremura datorită plânsului său puternic*

JungKook:I-iepurașii mei...*spune palngand și strângând in pumnișorii lui mici cămașa iubitului său*

Tae:Gata iubire...shhh....o sa ii gasim...da? Acum am aflat unde sunt...ii vom socate de acolo cât mai curand...*spune sărutându-i buzele pline și roșii* iubire...ce ai vazut?*intreaba lacrimand și ingrijorat*

JungKook:E-eu...*zice panicat...nu dorea sa ii spună...știa ca lui i-ar face mai mult rau* am vazut...am vazut cum ii bate...*doar atât ii putea spune...nimic mai mult...nu risca sa îl raneasca in acel hal*

Tae:O sa ii scoatem de acolo...o sa ii avem lângă noi cât mai repede*spune lăsând lacrimile sa ii curgă pe obraji și ținându-l mai strâns in brate*

*Jungkook se simțea prost ca nu ii spuse adevărul, dar nu îl puteți invinuii. Știa ca oricum va afla, dar era prima data când îl vedea în stare sa ducă un plan la capăt, nu dorea sa îl încurce.

Cei doi pornesc spre casa, erau puțin mai liniștiți, cel puțin cel Mare, însă chiar și asa nu se lasă păgubași. Erau fericiți ca știai de puiuții lor insa erau îngrijorați pentru cât timp mai rezista, totuși erau încă pui.

Gândurile lor zboară dintr-o parte în alta imaginandu-si diverse moduri în care să îi scoată de acolo sau la ce vor face după ce ii eliberează.

Un lucru știau sigur, nu se lasă pana nu ii vad în bratele lor, iar după nu vor înceta sa le acorde toată atenția, dragostea și îngrijirea de care au nevoie.

Știau ca nu vor putea sa le șteargă acele amintiri, însă chiar și asa vor încerca să îi ajute sa treacă peste. Sunt conștienți ca vor urma multe, multe vizite la diferiți psihologi insa au încredere în puiuții lor, semănau cu ei. *

_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_