AK-47 (rescrisa)

Capitolul 4

Un foșnet ușor mă trezește din somn. La început, pare doar sunetul familiar al cearșafurilor mele, dar pe măsură ce mintea mea începe să se limpezească, simt că ceva nu e în regulă. Camera e prea liniștita, desi simt o anumita dinamica, o anumita energie care nu imi este chiar familiara.

Îmi deschid ochii încet, iar viziunea imi este usor încețoșată. Inima îmi bate din ce în ce mai repede, deși încă nu înțeleg de ce, dar ceva îmi spune că nu sunt singură. La marginea patului, văd o siluetă.

"Ryan?" șoptesc, cu vocea încă adormită.

Nu-mi răspunde imediat. Mișcările lui sunt lente, calculate. Îmi simt pielea cum se înfioară sub privirea lui insistentă. Este asezat pe marginea patului meu.

"Ce cauti aici?" imi ridic vocea, simțindu-mi pulsul accelerând, de data asta dintr-un amestec de frică și furie. Mă ridic repede în șezut și trag cearșaful mai strâns în jurul meu, simțindu-mă brusc expusă.

Ryan stă acolo, cu acel zâmbet care mereu m-a făcut să mă simt inconfortabil, deși el pretinde că e doar o glumă. Acum însă, nu e deloc o glumă. E invaziv, sufocant.

"Relaxează-te." murmură el, cu vocea joasă. "Doar verificam dacă ești bine."

Îmi simt stomacul cum se strânge. Verifică dacă sunt bine? Îi cunosc tonul prea bine, niciodată nu e doar despre „verificare".  Arunc o privire rapidă spre ușă—încuiată. Încep să respir mai greu.

"Ieși afară." imi încleștez mâinile în cearșaf. Vocea îmi tremură, dar îl privesc drept în ochi. Ma simt atat de inconfortabil sa stiu ca ma aflu in pozitia asta cu el, are toate avantajele acum si chiar nu imi place asta.

Zâmbetul lui se șterge puțin, dar tot nu se mișcă. Tăcerea dintre noi devine apăsătoare, sufocantă. În cele din urmă, oftează și face un pas înapoi.

"Iesi naibii afara. O sa tip dupa tata." il amenint, inghitind in sec.

"Bine" spune el cu dispreț, întorcându-se și ieșind pe ușă, lăsându-mă singură în liniștea care devine confortabila a camerei.

Doamne, ce enervant e, jur!

După ce ușa se închide în spatele lui Ryan, rămân nemișcată pentru câteva secunde, încercând să-mi regăsesc respirația. Îmi dau pătura deoparte și cobor din pat, picioarele atingând răceala podelei din lemn alb. Încep să mă mișc automat, ca și cum corpul meu ar funcționa pe pilot automat, încercând să alunge senzația apăsătoare lăsată în urmă.

Mă duc spre baie, evitând să mă privesc în oglindă. Nu vreau să văd urmele unei nopți de somn agitat pe chipul meu. Apa rece pe față mă trezește complet, îmi limpezește mintea, dar senzația de neliniște nu dispare. Îmi periez dinții lent, lăsând rutina să mă aducă înapoi la realitate.

Dupa ce termin cu toate astea, cobor incet pana la parter, unde il vad pe tata zambindu-i lui Debbie, in timp ce ea admira un ceas. Ma uit in dreptul mesei din sufragerie si observ o cutie si o foaie care banuiesc ca este garantia ceasului. Da, i-a cumparat un ceas nou. Si este a doua oara saptamana asta cand ii cumpara ceva. Mie nu mi-a cumparat niciodata nimic, doar mi-a dat bani sa-mi cumpar lucruri. Si sincer, as fi apreciat sa stiu ca tatal meu se gandeste la mine si ca ma iubeste suficient cat sa faca un gest cum ar fi alesul unui obiect care sa-mi placa, decat sa-mi dea o suma de bani in mana si sa-mi spuna sa ma descurc. In fine, m-am obisnuit cu asta si nu am asteptari. M-am detasat mult de el atunci cand a inceput sa bea si sa se comporte urat cu mine si mai ales de atunci cand l-a lasat pe Burton sa se "ocupe de mine". 

Tin minte si prima zi cand Burton si-a aratat adevarata fata si adevaratele intentii bolnave fata de mine. Tin minte si cum a reactionat tata, dar si tradarea pe care am suferit-o dupa. Prima petrecere la care am fost a fost la ziua de nastere a lui Kim. Implinea 13 ani. Eu m-am imbracat cu o fusta cam scurta si un top stramt, iar in picioare mi-am pus niste tenisi. Tin minte ca inainte sa plec, tata mi-a spus sa am grija si sa nu ii fac probleme, iar Burton s-a oferit sa ma duca la Kim acasa cu masina, iar in timpul drumului imi tot povestea despre faptul ca incep sa cresc si ca o sa am mai multe indatoriri in calitate de femeie, ca vede ca ma dezvolt, ca devin mai matura si toate prostiile astea.