DiNcolo

Capitolul 1

Dincolo în pădurea umbrelor, ascunsă de ochii muritorilor, domnea Nemira - zâna întunericului, o ființă la fel de enigmatică precum pădurea însăși. Fiecare pas al ei era o atingere de gheață pe solul rece și umed, iar aripile ei negre, mari și delicate, străluceau slab sub lumina lunii. Frumusețea ei era tulburătoare, o combinație între puritate angelică și tentația întunecată a unei pasiuni pierdute.Nemira fusese cândva o zână a luminii, dar dragostea pentru un muritor i-a schimbat pentru totdeauna destinul. Darian - un bărbat cu ochi de foc și o inimă curajoasă - a intrat accidental în regatul ei într-o noapte de furtună. Între ei s-a aprins o dragoste interzisă, o pasiune atât de intensă încât a sfidat toate legile zânelor și ale lumii umane. Timp de nopți întregi, cei doi și-au împărtășit dorințele în taină, pierzându-se unul în brațele celuilalt sub adierea pădurii întunecate.Cu fiecare atingere, cu fiecare sărut, Nemira simțea cum lumea din jurul ei se destramă, dar nu-i păsa. Trupul ei tânjea după Darian, iar mintea ei era orbită de dorință. Totuși, relația lor era condamnată din start. Dragostea dintre o zână și un muritor era o crimă împotriva naturii însăși, iar regina zânelor, cea care cândva o protejase pe Nemira, a aflat de legătura lor interzisă.Într-o noapte fatidică, Darian a fost ucis, iar Nemira a fost lăsată cu inima frântă. Zâna și-a pierdut lumina, iar odată cu ea, toate lucrurile care odinioară o defineau. Din acea noapte, Nemira a devenit un simbol al umbrelor, jurând răzbunare pe cel care i-a furat iubirea. Trandafirul alb pe care Darian i-l dăruise în semn de dragoste pură s-a înnegrit, devenind un simbol al pierderii și al durerii ei.Blestemată să trăiască pentru eternitate fără iubitul ei, Nemira s-a retras în adâncurile pădurii, unde nopțile și zilele se succedau fără sens, iar timpul devenise doar o umbră din trecut. Pădurile au devenit regatul ei personal, un loc unde nicio ființă muritoare nu se încumeta să pătrundă.După moartea lui Darian, Nemira s-a prăbușit într-o melancolie profundă. Fiecare zi era un ecou al dorinței neîmplinite, fiecare noapte era o tortură tăcută. Trandafirul negru pe care-l purta cu ea oriunde mergea era un simbol al durerii ei. Își amintea de acea noapte fatidică, când Darian fusese ucis - un sacrificiu pentru o dragoste pe care zânele nu o puteau tolera.Totuși, adânc în inima ei, Nemira simțea că nu-și cunoaște adevăratul dușman. Crima lui Darian părea să fie orchestrată din umbră, iar adevărul continua să fie îngropat sub valuri de mister și trădare. Timp de secole, căutase răspunsuri, dar nimeni nu putea să-i spună cine era cu adevărat responsabil.Până într-o noapte.Nemira a simțit o prezență în pădurea ei - o prezență pe care nu o mai simțise de secole. Era familiară, dar totuși necunoscută. Un fior i-a trecut pe șira spinării când a simțit aerul rece schimbându-se. Aripile ei negre au tremurat ușor, iar ochii i s-au îngustat, încercând să pătrundă întunericul care o înconjura.Din umbră a apărut o siluetă. Un bărbat înalt, cu o aură misterioasă. Părea un muritor, dar ceva în el era diferit. Nemira și-a strâns trandafirul negru la piept și a pășit încet înainte.- Cine ești? a întrebat ea, vocea ei tremurând ușor, dar cu o forță de neclintit în spatele cuvintelor.Bărbatul a zâmbit, dar nu a răspuns imediat. În schimb, s-a apropiat de ea, iar lumina slabă a lunii i-a luminat fața. Avea ochi adânci, negri ca abisul, dar în ei strălucea o licărire de putere și mister.- Nemira, vocea lui era ca un murmur, dar puternic și răsunător. Numele ei rostit de buzele lui a trezit ceva adânc în ea, o dorință și o teamă amestecată într-un vârtej de emoții.- Ce vrei? a întrebat ea din nou, încercând să-și păstreze calmul, deși simțea cum inima îi bate cu putere.- Răspunsuri, a spus bărbatul cu o voce adâncă. Eu sunt cel care ți le poate oferi.Nemira a simțit o undă de neliniște. Era tentată să creadă în cuvintele lui, dar după atâtea secole de minciuni și trădări, nu putea să fie sigură.- Știi cine a ucis iubitul tău, Darian? a întrebat el, ridicând ușor sprâncenele, ca și cum ar fi aruncat provocarea în aer.Numele lui Darian, rostit atât de clar și direct, a lovit-o precum o lamă ascuțită. Inima i s-a strâns de durere, dar ceva în ochii acelui bărbat îi spunea că poate, doar poate, el avea cu adevărat răspunsurile pe care le căutase atât de mult timp.- Știi cine ești cu adevărat, Nemira? Știi ce ai pierdut în ziua în care ai ales să-ți încalci jurământul? continuă bărbatul, apropiindu-se și mai mult de ea.Vocea lui era fermecătoare, aproape hipnotică. Nemira simțea cum bariera pe care și-o construise în jurul inimii începea să crape. Dar putea avea încredere în el?- Nu-ți cunosc intențiile, muritorule, a spus ea cu o voce rece, dar ochii ei dezvăluiau o furtună de emoții contradictorii.Bărbatul a zâmbit din nou, un zâmbet misterios care părea să ascundă multe secrete.- Sunt mai mult decât un simplu muritor, zână a umbrelor. Sunt cheia către răzbunarea ta, a spus el, ridicând mâna și atingând ușor trandafirul negru pe care Nemira îl ținea strâns la piept.La acea atingere, un val de energie a trecut prin Nemira, un sentiment de recunoaștere, de putere și dorință.- Dacă ai curajul să afli adevărul, vino cu mine, a spus el înainte să se întoarcă și să dispară din nou în umbrele pădurii.Nemira a rămas nemișcată pentru câteva momente, încercând să proceseze ceea ce tocmai se întâmplase. Dar cuvintele lui continuau să-i răsune în minte. Adevărul. Darian. Răzbunare.Fără să mai stea pe gânduri, și-a întins aripile negre și a zburat după el, hotărâtă să afle cine era acest bărbat misterios și ce răspunsuri putea să-i ofere. În adâncul ei, simțea că această întâlnire nu era întâmplătoare. Soarta o ghida către ceva mai mare, iar dorința ei de răzbunare era acum mai puternică decât orice altceva.Dar adevărul pe care urma să-l descopere era mai întunecat și mai complicat decât și-ar fi imaginat vreodată.