Dincolo de Distanță

Capitolul doi

,,Dragostea înseamnă a face compromisuri, chiar și atunci când asta înseamnă sa te riști."

Mă trezesc brusc în dimineața următoare, cu inima bătându-mi cu putere. Privesc la ceasul de pe telefon – este ora 8:00. Dar ceea ce mă face să mă ridic din pat, de parcă aș fi ars, este un mesaj de la el.

„Dormi?" este întrebarea lui. La prima vedere, mesajul pare simplu, dar când mă uit la oră, îmi dau seama că el l-a trimis la 1:00 dimineața. Ar trebui să-i răspund?

Îmi iau inima în dinți și răspund: „Da, dormeam." Aștept o oră, două, dar niciun răspuns nu vine. Așa că, după ce mă gândesc, decid să-i scriu din nou: „De ce?" Îmi pun telefonul pe noptieră și mă dau jos din pat, mergând la baie pentru rutina zilnică și un duș rapid. Este deja 20 august și au trecut 10 zile de când nu ne-am mai văzut.

Mă îmbrac într-o rochie verde până la genunchi și îmi fac un coc elegant în vârful capului. Tocmai când mă pregătesc să ies, telefonul începe să vibreze. Mesajul de la el spune: „Îmi e dor de tine. Ea nu este ca tine, nu mă înțelege așa cum o faci tu. Nu știe cine sunt cu adevărat, nu îmi cunoaște stările. Nu sunt bine cu ea. M-am lăsat influențat de prieteni și am ajuns cu ea împreună. Vreau să te văd, Lilith. Dacă vii aici la mine în Manchester, să-mi arăți că mă iubești, totul va fi bine între noi. Îți promit."

Privesc la mesajul lui timp de 10 minute, cu un sentiment amestecat de uimire și neîncredere. Îmi vine să cred că își bate joc de mine, dar în același timp, dorința de a fi din nou cu el este copleșitoare. Așa că decid să-i răspund:

„Claud, tu chiar îți bate joc de mine?"

„CUM POȚI SPUNE ASTA? Eu chiar te iubesc, dar vreau să le arăt alor mei că și tu mă iubești. Poți veni la mine cu trenul."

„Când să vin? Nu am niciun ban și mama sigur nu m-ar lăsa să vin la tine..."

„Îți cumpăr eu biletul. Nu trebuie să știe nimic. Fugi și vino aici. Vreau să te văd."

În două zile, mă aflu fugind să prind trenul din Euston spre Manchester. Mama a început să-și dea seama de ceva atunci când i-am spus că mă cheamă o colegă de clasă la ziua ei, la piscină. Chiar m-a întrebat dacă nu cumva mă duc la el. Am mințit că el plecase înapoi în Germania. Da, el locuiește acolo de 12 ani, dar în Anglia s-a născut și a făcut școala doar 4 clase.

Nu știu cum să mă simt în legătură cu asta. Am vrut să o iau pe sora mea cu mine, dar am preferat să nu o implic și pe ea în problemele mele. Nu vreau ca mama și bunica să o dea vina pe ea, că ea m-a dus. Așa că merg singură, asumându-mi riscul. Pentru el!

După două ore și jumătate de mers cu trenul, ajung la gara din Manchester, unde Claud mă așteaptă cu un prieten de-al lui. Nu pot spune nimic când îl văd, doar mă îmbrățișează și simt, în sfârșit, că sunt „acasă".

„Mi-a fost foarte dor de tine!" spune el după un timp.

„Și mie de tine," răspund eu cu emoție.

Ieșim din gară și mă duce la un ghișeu cu shaorma și șnițel.

„Cel mai bun sandviș cu șnițel aici e. Sigur îți este foame," spune el, înainte ca eu să apuc să răspund.

Îmi dă sandvișul cu șnițel în mână și îmi face semn să încerc. „Chiar e foarte bun! Mulțumesc," spun eu, iar el mă sărută pe obraz. Ne îndreptăm spre mașină, și mă simt din nou acasă, cu fiecare pas pe care îl facem.

***

În scurt timp, ajungem la o casă frumoasă, situată într-un cartier liniștit.

Claud îmi arată cu mândrie casa lui și îmi spune că părinții lui sunt acasă. Inima îmi bate cu putere – nu am mai întâlnit niciodată pe nimeni din familia lui și, deși sunt emoționată, încerc să-mi ascund anxietatea. Claud intră primul, anunțându-i pe părinți de sosirea mea. În câteva momente, părinții lui apar în holul casei.

– „Bună ziua, Lilith! Mă bucur să te cunosc," spune mama lui Claud, zâmbind cald.

– „Bună ziua," răspund eu timidă, oferindu-le un zâmbet nervos.

– „O să îți arăt unde poți pune lucrurile tale," spune Claud, călăuzindu-mă către cameră.

În timp ce așez bagajele, Claud îmi explică cum părinții lui sunt foarte prietenoși, dar și foarte tradiționali. Acest lucru mă face să mă simt puțin mai relaxată.

– „Cum te simți până acum?" mă întreabă Claud, privind cu atenție.

– „Bine, dar totul pare puțin ireal," răspund eu, zâmbind timid.

– „Știu. Dar vreau să știi că sunt fericit că ești aici. Îmi doream asta de mult," spune el, luându-mă de mână.

Pe parcursul nopții, mă gândesc la ce urmează și la cum va evolua relația noastră. Deși sunt conștientă că vor fi provocări, mă simt pregătită să le fac față împreună cu el. În brațele lui Claud, simt că am găsit un loc unde pot fi fericită și împlinită.

În cele din urmă, adorm cu zâmbetul pe buze, visând la viitorul nostru împreună, iar în dimineața următoare mă trezesc simțindu-mă mai aproape de el ca niciodată.