Capitolul XII

20 4 0
                                    

- Nu pot sa cred ... Raine , simt cum vocea prietenei mele se pierde de partea cealalta a telefonului . Vrei sa plecam ? Putem merge in America sau Europa de Est . incearca Alexa sa gaseasca solutii .

Stiu ca plecare mea l-ar entuziasma , l-ar face sa ma caute si sa ma chinuie mai rau decat o face acum . Inca nu il cunosc atat de bine , dar stiu ca iubeste sa se razbune , sa faca oamenii mizerabili .

- Nu e deajuns ... Mi e teama , A . Nu stiu cum o sa ies din incurcatura asta . oftez , uitandu-ma in oglinda la chipul meu schimonosit .

Nu stiu daca a plecat sau a dormit aici seara trecuta . Nu ii auzisem pasii in mijlocul noptii cat inca ma gandeam la cuvintele spuse de Tom . Sincera sa fiu , m-a dat mai rau peste cap ultima replica a lui . Nu ii spusem Alexei pentru ca interpreta drept o amenintare cu moartea .

- Voi veni astazi la cafenea . Vreau sa te vad . O sa rezolvam asta , mai rezista putin ! ma incurajeaza persoana de la capatul telefonului , apoi imi inchide , nu inainte de a-mi trimite un sarut zgomotos.

Imi pun telefonul in buzunarul pantalonilor din in de culoare verde , pe care ii gasisem prin dulap . Singurul meu gand cand i-am vazut a fost daca au fost a unei fete dinaintea mea . Ma spal pe fata cu apa rece , am sterg cu dischete curate , apoi imi aplic putin spf . Ma machiez putin mai vioi , in contract cu compleul pe care il purtam din in .

Termin la timp sa aud claxonul unei masini . Ies din baie,  imi iau geanta de pe pat cu lucrurile pentru facultate si ma grabesc sa ies din camera . Nu apuc sa mananc ceva pentru ca m-am trezit destul de tarziu , amanand majoritatea alarmelor . Cobor treptele scarii , scanand zona in cautarea lui Ares , dar se pare ca nu e in casa . Un zamebet de usurare imi apare pe chip . Probabil il chemase inapoi pe Tom si se intoarse acasa .

Imi scot din dulapior o pereche de balerini albi si imi pun ochelarii pe ochi pentru a ascunde cearcanele mai bine decat orice concelar . Pasesc pragul casei si inchid usa dupa mine , zambind politicos la cei doi membrii din paza care ma salutara printr-o simpla scuturare de cap .

Cu capul in pamant , merg pana in dreptul portierii din spate a masinii care ma asteapta si ma urc fara vreun cuvant .

- Buna ! salut prima , asezandu-mi geanta pe bancheta . Ochii mi se fixeaza pe inel . Nu imi amintesc sa-l mai fi dat jos de mult prea mult timp . O senzatie de greata imi vine si imi iau repede ochii de pe el .

- Buna ziua , doamna ! ma saluta politicos soferul , punand rotile in miscare .

Ajung greu la facultate din cauza traficului . Ma strecor in facultate , cautandu-mi cu privirea grupa si mai ales pe Olivia . O gasesc in sala de curs vorbind cu colegii . Ma asez langa ea , salutand restul grupului si particip la o discutie despre haine si planuri pe weekend .

Cursul a fost unul interesant , iar doamna ne proiecta destule imaginii pentru a ne face o idee despre ce va fi urmatorul examen . In pauza simteam nevoia sa vorbesc cu Alexa despre cele intamplate ieri , asa ca accesasem o aplicatie in care imi arata locatia ei .

Ce e asta ?

In partea de jos imi apare un alt numar necunoscut . Apas pe el dar nu apare niciun nume . Se pare ca e la NTU , Nottingham Trent University , locatia mea actuala . Primul meu gand a fost ca e unul din colegii mei , Olivia sau Trent , dar le aveam memoratele numerele .

Cand si cum mi-a spart telefonul ??

O mint pe Olivia ca ma intalnesc cu Alexa si merg exact unde se afla telefonul necunoscutului . Ies din cladire si merg spre dreapta , mai exact in cladirea principala unde sunt departamentele de finantare , avocatura si decanatul . Nu imi arata exact etajul unde ei , dar imi imaginasem ca isi bea acum cafeaua cu un director care devenise sursa lui de amuzament .

Ares AskinUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum