De La Capăt

Povestea mea pe scurt:
Sunt Sarah, m-am căsătorit la 18 ani (da, știu, știu că este cam repede, dar toți facem greșeli). La 20 de ani am divorțat pentru că am fost înșelată cu așa-zisa mea prietenă.

Ca o fraiera ce sunt am preferat sa plec din tara ca să pot sa ma refac sentimental . După 4 ani de cutreierat în lung și în lat ,ani în care am munci pe rupte ca să ma dezvolt pe toate planurile am ajuns sa ma întorc acasă. Un cuvânt așa greu pt mine după o decepție de care am fugit .
Dar uite-ma acum după un zbor lung de 20 de ore aproape și cu 2 escale mai am puțin și ajung . Ideea este ca nu am anunțat pe nimeni ca ma intor .

Pov: cu o luna în urma

Doar ce am terminat ședință cu prietenii mei și în același tip partenerii în afaceri care mi-au devenit că o familie. Am hotărât sa ieșim la masa și sa mai stam de vorba cand prinesc un mesaj neașteptat.
Varul meu, Luca împlinea 18 și mi-am trimis invitație la petrecerea de majorat cu mesajul ,, știu ca ești departe și probabil nu o sa poți sa vii dar sa știi ca îmi e dor de tine și m-as bucura mult dacă ai ajunge ". Imi era asa dor de toți încât ochii au început sa mi se umezeasca dar m-am abținut sa nu dau frâu liber lacrimilor deoarece am învățat ca un om puternic nu plânge în fața nimănui, spune asta fata care a fugit după o decepție , halal speaker motivational. Mda, va fac cunostinta cu constinta mea care uneori am impresia ca este împotriva mea nu de acceiasi baricada cu mine , vorbesc de baricade de zici ca suntem în război pe front nu la masă. Doamne ai grija de sănătatea mea mentala ca am ajuns sa am discuții eu cu mine.

-Sarah, ești ok? Sa întâmplat ceva?
Îl aud pe Mike și imi revin în simțiri oftand lung și gândindu-mă dacă sa le spun ceva sau doar sa răspund ca sunt bine.

-Sunt bine, citeam doar o invitație de majorat și m-a luat dorul de casa , spun trista și uitandu-ma în jos încercând sa nu îmi privesc prietenii .

-Sarah...noi toți am fost cel puțin o data acasa dar tu mereu iti găseai scuze încât sa ramai aici îmi spune Kayla . Imi indrept privirea spre ea și ma uit de parca este pt prima data când o vad .
-Amore , cât timp o sa te învinovățesti pt greșala altora ,cât timp o sa fugi de situație îl loc să dai piept cu tot ce ai lăsat acasă?
Este pt prima data când Aris se avanta cu noi în subiectul asta , de obicei nu se baga și imi ținea partea spunând ca eu o sa merg acasă când hotărască ca sunt pregătită.

-Nu cred ca pot sa fac față singura situației și mi-ar fi prea dor de voi și de bătăile se cap din partea voastră, spun râzând la unison cu prietenii mei.

Dupa încă câteva ore de pierdut vremea cu prietenii ajungem acasă pt ca nu împărțim doar o campanie începută de la zero de noi dar locuim și în același acasă în care uneori de desfășoară cele mai bune petreceri . Întra fiecare în canera lui și eu încep sa îmi fac rutina de seara după care îmi pun un film și adorm instant fiind o zi lunga pt mine.