O IUBIRE IREALĂ

Capitolul 4

Ziua de azi nu a decurs așa cum voiam eu în mod normal. Consider că a fost pur și simplu o mică morală care i-am ținut-o lui Gabriel pentru că țin la el.
Acum e undeva pe la unsprezece noaptea.

Nu mai am stare,vreau să fac mișcare. Așa că am de gând să mă plimb puțin.
Singura mea frică e să nu dau de cine știe ce dubios la ora asta. Exagerez poate,dar mă aștept la orice de la viață.
Și am ieșit până la urmă. Așa, în pijamale. Toamna și-a făcut deja simțită prezența pentru că  afară e puțin frig. Dar e prea târziu,sunt într-un maieu și pantaloni lungi cu carouri .

Nu prea simt frigul. Sunt destul de fixată pe visul acela cu tipul ăla de ceva vreme.
Dacă stau mă gândesc trăsăturile feței sale seamănă cu cele ale lui Damian. Dar bărbatul din visul meu era mult mai matur față de Damian.

Mergând și tot gândindu-mă nu am realizat că a început să picure. Ignor acest fapt până când ploaia a prins viață din picături.
Încep să alerg înapoi spre casă. Deja simt cum mă învăluie frigul. Ce idee proastă am avut. Acum urmează să răcesc.

Nu reușesc să alerg prea mult pentru că nu dau de nimeni altul decât :

-Anne ? mă întreabă confuz și începe să-mi examineze corpul .

-Heei! spun dârdâind de frig.

-Vaii Doamne! Ești udă leoarcă! Pe lângă asta te-ai îmbrăcat prea subțire pentru vremea de afară. Poftim!

*acest băiat tocmai a fost dispus să-mi de-a mie hanoracul lui ?

-Mulțumesc!  Dar cred că rezistam și fără până acasă.

-Nu prea cred. Hai sub umbrelă dacă n-ai de gând să răcești.

-Îți rămân datoare ! Chiar îți sunt recunoscătoare!

-Dacă te pot ajuta,de ce nu?

-Posibil ai dreptate.

-Și? Te duc până acasă?

-Dacă ai putea,chiar n-am nimic împotrivă.

-Locuiești singură sau cu părinții tăi? întreabă curios  Damian.

-Mm,stau singură.

-De la vrâsta asta ? Interesant .
-Ce mare scofală? Până la urmă aveam aceași vârstă. Și tu te-ai putea muta separat.

-Gresești! Sunt cu un am mai mare ca tine .

-Cum?

-Păi eu am făcut școala în străinătate până în clasa a 8-a. Apoi simțeam că nu mă mai pot să trăiesc în largul meu acolo. Nici prieteni nu prea aveam . Cel puțin toți stăteau cu mine pentru că aveam bani. Așa că eu cu sora mea ne-am întors în țară, și a trebuit să refacem un an.
Trebuia să facem o recapitulare a anului școlar petrecut în afară, știi?

-Ei bine asta chiar e interesant!

Am mai schimbat ceva vorbe ,iar într-un sfârșit am ajuns în fața blocului unde locuiesc. Îl invit în clădire și el îmi acceptă invitația.

Ajung la apartamentul meu, deschid ușa,apoi îl poftesc înăuntru .

Privesc ceasul ce atârnă de perete. A trecut mai mult de jumătate de oră....

-Fă-te comod pe canapea dacă vrei. Mersi pentru hanorac! Vrei un ceai sau ceva ?

-Nu te deranja.

-Sigur ?

-Da. Mai bine te schimbi, ești toată udă din belșug.

-Bine, îți aduc imediat și ție un prosop.

*Damian? Chiar ești tu atât de bine dispus mereu sau joci teatru? Îți voi descoperi eu adevăratul tău comportament.

Mă îndrept către baie. Iau un prosop pe care i îl dau colegului meu.
Revin de unde am luat prosopul și încep să-mi usuc părul cât de cât.

Apoi merg în dormitor ca să mă schimb de haine,pe cele ude le-am lăsat la uscat.

-Damian?

-Da?

-Dacă nu te superi,ce făceai la ora asta pe drum?

-Cred că aceiași întrebarea ași vrea să ți-o adresez și eu ție.

-Unu are prioritate în fața lui doi,deci te ascult ! spun eu foarte convingătoare.

-Păi am fost la un prieten. Când dădeam să plec a început ploaia așa că mi-a dat el o umbrelă. Dar tu?

-Aveam chef să mă plimb.

-Ihm, pricep. Totuși,cred că trebuie să plec acum. Adică e târziu și mâine nu cred că unul dintre noi ar vrea să întârzie la cursuri.

-Ai dreptate. Hanoracul ți-l aduc eu mâine, adică, dacă se usucă până mâine dimineață.

-Nu-i nicio grabă. Mersi că m-ai poftit înăuntru colgeo! Noapte bună!

-Ai și mulțumirile mele ! Noapte bună de asemenea!

Închid ușa după el apoi mă arunc direct în pat.
Sunt frântă!
Am început să îi fac o descriere morală lui Damian, însă nu reușesc din pricina faptului că somnul mă ia pe dinainte.

~Damian~

Ne-am întâlnit întâmplător prin ploaie. Aveam de gând să-mi aprind o țigară,dar ea mi-a ruinat dorința. Îi priveam corpul ca un fraier. Pe urmă m-am gândit să-i întind o mână de ajutor. Mai apoi ca semn de recunoștință m-a invitat în apartamentul ei.
Când am ajuns acolo am început să îl examinez.

Frumos!

N-am de gând să stau pe capul colegei mele așa că n-am stat prea mult .
Am fost sper surprinderea mea foarte pașnic prin preajma Annei.

Nu este mare diferență față de casa mea. Durează cel puțin 5 sau 10 minute.

Îmi aprind țigara în liniște având în vedere că și ploaia stă în loc.

Am ajuns acasă. Cel mai probabil sora mea doarme deci nu mă stresez prea mult.
Urc în liniște scările ca să ajung la camera mea. Simt o ușoară oboseală deci cred că ar trebuii să mă odihnesc.
Mă schimb în ceva mai confortabil apoi aștept să adorm .

-DAMII!! Trezireaaaa! Haide! Îți ajunge cât ai dormit !

-Ce ? Gataa! Sunt treaz,nu vezi ?

Am uitat că am propriul ceas deșteptător.

-Nu. E timpul să-ți iei la revedere de la pat până la finalul zilei. 

-Ai fi putut începe cu un "Bună dimineața, frate mai mare ! "

-Bună dimineața să fie ! Acum vrei să te ridici?

-Da,da. Ai câștigat.

-Te aștept la bucătărie. Tocmai ce am terminat cu micul dejun.

-Bine. Așteaptă cinci minute să mă pregătesc apoi ajung și eu pe la bucătărie.

-În regulă! Te aștept.

Dacă n-ar fi draga mea soră care să-mi acapareze tot timpul probabil ași fi cel mai plictisit om de pe pământ. Ea e mereu plină de viață și tare ambițioasă.

Ca să înțelegeți,eu încerc să fac fiecare capitol peste 1000 de cuvinte.
Nu ași dorii să creez nici un conținut prea scurt care să vă displacă.
Acest capitol are peste 1200 de cuvinte. Ce părere aveți despre acest capitol?