O IUBIRE IREALĂ

Capitolul 2

Deja sunt acasă de douăzeci de minute.Îmi aranjasem în șifonier ceea ce îmi luasem din mall,am apucat să mănânc și o budincă,iar atunci când eram gata să mă uit la un film pentru că eram deja prea plictisită și lipsită de ocupație,aparent Isabellei i se făcuse dor de mine fiindcă văd cum sunt apelată de draga mea soră. Știu că ar părea urât să nu-i răspund,dar chiar nu am de gând să o fac. După toată această zi minunată alături de prietenii mei,nu prea am chef de o moară hodorogită ca să îmi strice tot cheful.

Cei drept,eu și Isa nu ne prea înțelegem.Ea este o fire mai plictisitoare de fel și vorbește non-stop. Fata asta chiar nu are un buton de oprire. Deși are 13 ani, degeaba îi are,a rămas la fel de alintată și răsfățată părerea mea.

Îi las un mesaj

*Vorbim mâine,acum sunt destul de obosită*

Nu-i i-a mult și îmi răspunde și ea :

*Oh, haide ,vreau și eu să vorbesc cu unica mea soră:)*

*Vrăjeli de astea am mai auzit și eu,stai calmă*

*Sunt cât se poate de serioasă* tastează Isa cât de repede posibil

*Noapte bună,fato! Vorbim mâine,sun părinții și să fi și tu prezentă dacă ai să-mi spui ceva*

*Bine bine, noapte bună și ție*

Acum că i-am spus de partea cum că sunt obosită, aparent n-am mințit,chiar așa mă simt.
Se pare că filmul rămâne pe altă dată,somnul meu e mai important.

Închid televizorul care se afla în fața mea. Procedând la fel cu lumina din sufragerie îndreptându-mă către camera mea. Mă schimb în ceva mult mai lejer și mai subțire din pricina lipsei de temperatură mai scăzută. Până și pe timp de seară este cald.

Acum merg în baia aflată lângă dormitor.
Îmi periez dinții și sunt gata de somn.

Somnul devenind tot mai puternic mă las pradă oboselii și aștept să fiu prinsă în lumea visurilor.

"Simt cum razele soarelui mă trezesc și observ instant la marginea patului meu cum stă și se holbează la chipul meu un tip nemaiîntâlnit de mine. Mi se pare de nerecunoscut.
E tânăr, după aspectul fizic are peste douăzeci de ani. Are un corp bine făcut și pe de o altă parte mă sperie pentru că mă privește atât de intens și insistent. Cum naibii a ajuns delicventul ăsta în dormitorul meu? În casa mea?
Știu prea bine că nu este posibil ca cineva să îmi invadeze locuința.

Când observă că m-am trezit, acesta se apropie cu pași mici către mine.

Îi pot observa cu ușurință trăsăturile feței și chiar nu pare deloc urât.

Dar cine ești tu?"

Nu apuc să-l întreb nimic pentru că realizez că totul a fost un vis.

Mă cobor repede din pat și verific toate camerele.

Nimic.
Răsuflu ușurată. Sincer,chiar m-am speriat pe moarte. Adică cine nu s-ar speria?

Pentru că sunt atât de paranoică îmi mai verific fiecare cameră încă o dată,de data asta chiar sunt convinsă că sunt doar eu și atât. Nici o prezență masculină pe aici.

Încep să termin cu aberațiile și să accept faptul că a fost un vis și nimic mai mult,acum începându-mi  rutina de dimineață.

Peste puțin tip mă duc la bucătărie pentru a-mi prepara ceva de mâncare.

Îmi aduc aminte că astăzi aveam de gând să vorbesc cu ai mei, așa că îi apelez în speranța că ar putea să îmi răspundă.

Până la urmă e weekend și e trecut de ora 11,deci presupun că nu mai doarme nimeni, exceptând-o pe sora mea care la ea nu contează care e noaptea și ziua.
Mereu când e vacanță stă trează toată noaptea și când soarele începe să răsară ea se pune la somn.

Am prins-o de multe ori pe Isa trează o mulțime de nopți la rând.

Într-un final îmi răspunde mama buimacă de somn,ceea ce îmi dă de înțeles că astăzi a decis să nu fie matinală.

-Hei,mama! Abia te-ai trezit?

-Bună,scumpo! Azi ți-ai propus să îmi fi ceas deșteptător? Pentru că ai reușit să mă trezești.

-Îmi pare rău! Dar voiam să mai vorbim.

-Nu-i nici o problemă,ne poți suna oricând puiule.

-Știu,mama! Isa încă doarme ?

-Cred că da. Fata asta se trezește foarte greu.

-Știuu. Tata ce face ?

-El a ieșit să facă niște cumpărări. Tu ce faci scumpo? Cum ești? Ai fost prin oraș?

-Păi acum îmi fac o omletă.Ieri am ieșit cu Maia,Sandu și Gabi.

-E bine.

-Ihmm.

-Cum e prin oraș?

- A rămas neschimbat.

-O să fi la același liceu cu Gabriel.

-Dar tu de unde știi?

-Cum să nu știu.

-Mama, mă sună Maia, dacă vrei vorbim mai târziu.
Mulți pupicii,te iubesc!

-Bine.Ai grijă de tine, scumpo!Love you too.

De fapt nu m-a sunat nimeni.Dar acum chiar nu prea am chef să vorbesc cu cineva.Chiar nu-mi arde de discuții.

Termin ce am început să îmi prepar.
Mă așez pe canapeaua din sufragerie și îmi iau micul dejun în liniște.

Nici bine nu termin de mâncat iar un ciocnit se aude în ușă.
Expir zgomotos și mă duc să văd ce vizitator nepoftit îmi dă târcoale .

Aparent Maia s-a gândit să îmi facă o vizită neașteptată.

Care erau șansele să vină la mine,fix după ce acum câteva minute am adus o în discuția mea cu mama?

Dar nu o pot lăsa în pragul ușii, așa că o invit înăuntru.

-Hei,Anne. Scuze că nu te-am anunțat că vin la tine.

-Nu-i nicio problemă, poți venii oricând.

-Eh,nici chiar așa.

-Vrei și tu omletă?

-Nu,nu, mulțumesc.

-Bine,eu te-am întrebat,te știu cum pofticioasă de fel.

-După ce termini de mâncat îmi arăți și mie apartamentul, nu-i așa?

-Ihmm.Ia spune-mi ce bârfe mai ai?

-Păiii...Am să fiu cam directă. Acum o săptămâna când eram la club am cunoscut un tip și de atunci tot vorbim.Ne înțelegem destul de bine. Are 23 de ani,sunt 4 ani diferență între noi.

Arată bine, iar la capitolul cum se comportă cu persoane,chiar lasă de dorit, adică într-un mod bun.

-Așa, și crezi că dacă vorbiți de o săptămână poți să-l agăți? Sau invers ?
Adică ști și tu că trebuie să ai grijă cu cine umbli. Ai răbdare cu el, să poți și tu să îl cunoști așa cum trebuie, să ști și tu ce gen de om e și așa mai departe.

-Da,asta știu și eu.Dar arată tare sexi omul.

-La tine contează atât de mult cât de frumos e? La suflet nu te uiți?

-Ambele contează.

-Ai și tu dreptate.Am terminat de mâncat,hai să-ți fac turul.

Îmi las farfuria în chiuvetă și încep cu prezentarea bucătăriei apoi îi prezit și restul camerelor.

Cam atât și pentru acest capitol.Aproape după o lună,dar eu am terminat puțin mai greu capitolul aceasta.Revin curând cu altul<3