True self

Capitolul 2

Fata se trezi din nou, de data asta deschizandu-si putin ochii. Lumina puternica ii lovi ochii din plin, facand-o sa-si fereasca privirea de la neonul de pe tavanul camerei. lumina acestuia era amplificata de peretii albi ai incaperii ce pareau sa reflecte razele acestuia. Cand isi muta privirea observa ceva: cineva statea cu capul pe mana ei, pe care abia daca si-o mai simtea.

Incerca sa si-o miste fara sa trezeasca persoana misterioasa ce dormea, evidend destul de chinuit pe scaunul rece si incomod de langa pat. Mai misca mana un pic insa o durere ascutita isi facu simtita prezenta, iar fata scoase un geamat de durere.

O claie de par castaniu se ridica, facand vazuti doi ochi caprui. Un baiat.

Era evindet ca, creierul lui inca nu procesa ceea ce vedea. Inca nu-si dadu seama ca de fapt fata se trezi. Credea ca este inca unul din visele lui in care ea se trezea si totul era perfect. Astfel baiatul se uita prima data confuz la fata, dupa care incepu sa zambeasca cu gura pana la urechi. In ochi i se puteau citi o serie de stari ce fata insa nu i le trada. Era mult prea ocupat sa zambeasca. Ochii ii sticleau acum de bucurie iar inima ii batea nebuneste.

'S-a trezit! In sfarsit s-a trezit!'  isi spunea baiatul in cap.

Insa bucuria ii fu intrerupta de vocea oarecum chinuita a fetei, care isi simea gatul foarte uscat.

- Cine esti?

Instantaneu durerea si nelinistea isi facuta loc pe chipul lui. Nu-si aducea aminte de el?

Era adevarat. Fata nu-si amintea nimic.

-Cine sunt eu? mai puse o intrebare fata, astfel scotandu-l pe baiat din propriile ganduri. Acesta se ma uita o data la fata pe care o stia de atatia ani. Nu erau cei mai buni prieteni, daca erau prieteni, insa erau colegi din clasa I. Era aceeasi fata, insa parca ceva se schimbase. Insa nu-si putea data seama ce. Era oare de vina amnezia care se dezvoltase pe parcursul acestei luni si jumatate cat fusese in coma? Amnezie provocata de impactul pe care ea il incasase cu buna stiinta in locul lui.

*Flashback*

Ea il striga insa castile pe care le avea in urechi nu ii permisesera sunetului sa-i patrunda in urechi si cel mai important la creier pentru a-l procesa si a se feri de masina ce venea in viteza. Astfel ea il impinse insa in decursul acestei actiuni ea nu mai avu destul timp cat sa iaza din raza de actiune a masinii acesta lovind-o. Soferul vitezoman frana numai cu cativa metri inainte de impact, fapt ce a micsorat puterea cu care fu izbita fata. Aceasta se rostogoli de cateva ori inainte sa se opreasca. Baiatul realiza mai tarziu ca fata tocmai ii salvase viata.

Baiatul fugi la fata are era intoarsa cu spatele la el. El avu grija sa o intoarca cu extrem de multa grija. Nu stia daca si-a rupt ceva, daca o doare ceva daca avea sa faca asta. Nici nu stia daca fata mai era in viata. El spera ca da.

Cand o intoarse aceasta avea obrajii juliti si plini de sange, insa sangele nu era numai de la julituri. Cand baiatul scoase mana ce i-o pusese cub cap pentru sprijin observa ca de pe acesta curgea sange. Se grabi sa-i ia pulsul rugandu-se fiecare clipa sa fie inca acolo. Se mai linisti un pic cand simti zvacnetul sangelui pompat de inima, zvacnet ce era insa abia perceptibil. Nici macar cand sunetul salvarii era atat de tare, sau atunci cand medicii il dadura laoparte el nu-si putea dezlipi ochii de pe fata calma a fetei. Parea atat de linistita in somul ce pusese stapanire pe ea.

*End of flashback*

-Numele tau este Mya Sky, iar al meu este Chris Rein. Chiar nu-ti amintesti?

Fata dadu simplu din cap ca nu, dupa care se reintoarse la inspectatul camerei. Era o incapare destul de spatioasa, unde mai erau alte 2 paturi insa nefolosite, in stanga ei erau aliniate mai multe aparate, care mai de care mai ciudate, in fata ei pe coltul din stanga era un pic televizor, iar dedesubtul lui era o mica noptiera cu niste flori in ea. langa ea se mai afla o noptiera, tot plina cu niste flori. Parfumul lor se lupta cu mirosul de dezinfectant ce era mereu prezent in spitale.

- De ce sunt intr-un spital?