True self

Capitolul 3

   Chris nu avea nici cea mai vaga idee cum avea sa-i explice ca motivul pentru care ea era in spital fusese el.

   Nestiind cum sa-i raspunda la intrebare, el fugi pana la doctor unde dadu buzna fara macar sa mai bata la usa.

Doctorul ridica calm ochii din foile pe care le avea in fata si se ridica in picioare.

-S-a trezit! a zis baiatul incercand sa-i mai traga sufletul.

Auzind acestea barbatul se indrepta spre usa facandu-i semn lui Chris sa-l urmeze. Pasii celor doi erau din ce in ce mai rapizi in drumul lor spre salonul fetei.

Cand deschisera usa o gasira pe fata schimband canalele de la minitelevizorul de pe perete.

Expresia fetei nu i se schimba deloc cand cei doi intrara in camera. Era la fel de rece si distanta.

-Cum te simti? intreba doctorul luandu-si stetoscopul de la gat.

Mia ridica din umeri dupa care raspunse:

-Obosita... Ma simt putin obosita... In rest sunt bine.

-Asta vom vedea dupa ce vom face mai multe teste. Vreau sa ma asigur ca esti in regula. Voi veni mai tarziu si vom face testele, pana atunci vreau sa te odihnesti si pe cat posibil sa eviti sa te ridici din pat. Vreau sa fiu 100% sigur ca nu ai absolut nici o problema. spuse doctorul dupa ce o examina putin pe Mia.

-Am inteles. raspunde fata uitandu-se la doctor doar pentru o secunda inainte ca atentia sa-i fie din nou furata de televizor.

-Vreau sa vorbesc putin cu tine! ii sopti medicul baiatului care nu-si mai dezlipea ochii de la Mia, care nici macar nu parea ca ii observa prezenta. Baiatul aproba scurt din cap si il urma afara din incapere.

-Nu se stie unde sunt parintii fetei, si nu cred ca ar fi indicat sa-i spunem tot in momentul de fata. Ar fi indicat daca si-ar aminti treptat, astfel socul ar fi mult mai mic.

-Atunci ce ar trebui sa-i spun? Daca ma intreaba despre parintii ei, sau de ce este in spital cum m-a intrebat chiar inainte sa va chem, ce ar trebui sa-i zic?

-Pentru moment spune-i doar ca a avut un accident de masina. Sa speram ca nu v-a intreba despre parintii ei inainte de a-si fi amintit ceva. Insa, daca v-a intreba schimba subiectul sau spune-i pur si simplu ca nu e momentul. Corpul ei nu a fost atat de grav ranit, insa lovitura cea mai puternica a avut-o la cap si de aceea vreau sa fac toate testele necesare pentru a ma asigura ca nu are nimic.

-Dar ii v-a reveni memoria, nu-i asa?

-Eu sunt optimist si sper ca este doar o pierdere temporara a memoriei, insa pana cand nu vad rezultatele testelor nu ma pot pronunta sigur.

-Desigur! Acum ma voi intoarce la ea daca nu va deranjeaza!

-Bineinteles!

Doctorul se indeparta in timp ce Chris deschise usa fiind din nou intampinat de indiferenta fetei.

Timpul trecu destul de usor iar aparitia doctorului fu surprinzatoare.

-E timpul pentru teste. Crezi ca poti sa stai pe picioare? Mia nu raspunse insa se dezveli si isi dadu picioarele pe o margine a patului.

-Acum vreau sa pui picioarele jos si sa-ti pui greutatea treptat. Ai stat destul de mult timp in pat si daca iti lasi toata greutatea dintr-o data ai putea sa cazi.

Fata il asculta si isi lasa greutatea treptat pana cand statea pe picioare in totalitate. Insa cand facu un pas, piciorul ii ceda sub presiunea kilogramelor. Chris care era la un pas de ea o prinse repede de mana impiedicand-o sa cada cu adevarat.