Sufletul tău fulgeră și tună-
Adânc, pleiade de izvoare
Se îneacă de a norilor cunună
Ce plâng, precum veșminte negre trupul tău poartă.
Curând, afară plouă, fulgeră și tună-
Așa cum fulgerau și războiau pentru iertare
Zeci de mii de împărați,
Iar ochii mei și atăi se întrepătrund sub aceiași furtună...
Să aleg să mă vezi sau să mă ascund...?
