Werewolf Tamer

Cap. 1: "Pentru inceput"

Hei! Da, imi place sa cant melodia asta ca sa ma linistesc. Pentru inceput, numele meu este Silvia. Toti membri familiei imi spun "Silva", asta insemnand padure, un loc linistit, natura.

Sa vedem, am parul saten deschis, ochii caprui, iar de curand m-am mutat intr-un oras nou. Am o familie mare si ne mutam destul de des. Devreme ce am 15 ani, as putea ramane aici cu fratele meu mai mare, Leigh. Ley, cum ii spun eu. Sa zicem ca.. ne intelegem bine.. Mda. Abia m-am transferat la liceul din oras si--

Stateam asezata pe pervazul geamului, privind stelele si cantand, pana cand aud cateva maraituri si.. un tipat? Venea din padure, era un tipat de fata. Nu e intreaga la minte? Ce face in padure cand e aproape 12 noaptea? Poate, de altfel, ce fac si eu pe geam.

Sar de pe pervaz si o iau la fuga spre padure. Pana acum nu am mai pus picioarul pe aici, devreme ce abia m-am mutat. Am inceput sa alerg din ce in ce mai tare printre copaci, iar tipetele se auzeu tot mai puternic. Din fuga am putut vedea in fața mea o fată cam de varsta mea, stand pe jos langa un copac, iar inaintea ei un lup mare. Era un varcolac, mai mult ca sigur.

Prinsesem viteza, iar cand am ajuns destul de aproape am sarit in fața fetei, exact cand varcolacul voia sa o atace, astfel ca ma trantise la pamant.

Fata: AAAAAAAAAA.. *tipand speriata*

Silvia: nu mai tipa!

Il impinsesem de pe mine. Ma privea nervos si incerca sa ajunga la fata acea, dar ii stateam in cale. A mai marait o data puternic, semn ca vrea sa atace. Nu ma puteam transforma aici din cauza fetei, asa ca mi-am preschimbat doar culoarea ochiilor intr-o nuanta de rosu, specifica Semnului meu.

Am intins mana sa-l ating. Era unul salbatic, de fapt era un pui. S-a napustit imediat spre mine. Nu mai avea rost, asa ca l-am lovit cu mana stanga in spatele gatului, acesta ne mai miscand.

Fata: e.. e mort?

Silvia: nu, doar a lesinat

Fata: cine esti tu?

Silvia: conteaza? Important e ce cauti tu aici

Fata: ma.. ma plimbam si m-am ratacit..

Silvia: mda.. Haide *luand-o inainte*

Fata: unde mergem?

Silvia: te duc afara din padure. Poti sa ajungi acasa, nu?

Fata: d..da, sigur

Silvia: bine

~Dupa 10 minute~

Fata: mersi ca--

N-am mai stat sa vorbesc cu ea, asa ca am plecat de acolo inainte sa spuna ceva. Da, stiu ca poate s-a simtit ciudat, dar nu-i problema mea, eu doar mi-am facut treaba. Si oricum, unde ramasesem? Ah! da. M-am transferat recent la liceul din oras si momentan nu am niciun prieten. Nu cunosc pe nimeni, iar maine e prima mea zi de scoala. Trebuie sa ma preagtesc si sa ma port cat mai normal.

Familia mea este descendenta imblanzitorilor de varcolaci, ma rog, si multe alte creaturi. Eu sunt o Tamer. Am puterea de a calma si controla creaturile, precum a fost vracolacul din padure. Inca nu am intalnit personal alte creaturi, dar ii putem controla.

De asemenea, nu merge la toti, pentru asta trebuie sa fii un Tamer avansat. Totusi avem mai multe sanse sa ii tinem sub control cand ne transformam. Aceasta transformare nu e completa, ramanem neschimbati, doar ne apar urechi si cozii de animal. Asta depinde de Semnul sub care ne nastem. Sunt multe tipuri de Semne, iar in prezent oamenii nu stiu de existenta noastra, deci trebuie sa ne ascundem.

Intr-un final am ajuns acasa. Era trecut de miezul noptii. Am intrat grabita pe usa, sperand sa nu ma intalnesc cu nimeni. Proasta miscare. Cand am deschis usa, "Game over", am dat peste fratele meu.

Ley: unde ai fost? *sprijindu-se de perete*

Silvia: ma plimbam

Ley: in miez de noapte? Stii ca e periculos, Silva

Silvia: stiu, dar-- *intrerupta*

Ley: dar?

Silvia: am auzit tipete in padure

Ley: ,ai bine du-te-n camera ta

Silvia: acum sunt un Tamer. Pot avea grija de mine. Pana la urma, asta e treaba mea

Ley: si daca vei fi ranita?

Silvia: este un risc cu care toti va confruntati, nu numai eu

Ley: incerc sa te protejez, nu ai un Familiar sa te ajute. Uiti ce a patit Dalien?

Silvia: stiu prea bine ce a patit, dar asta nu inseamna ca voi pati la fel

Am plecat la etaj, spre camera mea, si m-am asezat pe din nou pe pervaz privind stelele printre lacrimile adunate in colturile ochilor. Ce stupid. Doar gandul la ea si acea scena imi provoaca asta.

Rhea: vrei sa vorbesc cu ea?

Ley: fa cum vrei, nu stiu daca va functiona

Rhea: ai putea fi mai dragut? Pana la urma, am incheiat un Contract

Ley: scuze, sunt nervos

Rhea: merg sa vad daca pot rezolva ceva

Da, inca nu am un Familiar, dar imi pot purta de grija, doar pentru asta au fost toate antrenamentele.

Priveam pe geam pana cand aud batai in usa si o voce familiara. Hm.. Rhea. Ea este Familiara fratelui meu. Au incheiat acum un an un Contreact, iar nivelul lui Ley a crescut mult. Acum este un B+ deci aproape de A, pe scurt poate folosii magia Familiarului lui. Eu sunt C+, nu e foarte avansat, dar D este cel mai mic si se ajunge usor la C.

Rhea: Silva, esti bine?

Silvia: .... da

Rhea: minti

Am deschis usa si i-am zambit, imbratisand-o. Cred ca am surpins-o. Tin foarte mult la ea si o vad ca pe sora mea mai mare, mai ales de cand Dalien a murit. Fratele meu a iubit-o mult, iar acum vrea sa ma protjeze aproape de orice ca sa se revanseze față de sora noastra.

Rhea m-a inbratisat si a insistat sa-i reconstitui discutia avuta cu Ley. Nu eram asa suparata, dar m-a linistit, iar dupa acea a plecat pentru a ma lasa sa dorm, desi n-am dormit. Toata noapte am stat privind stelele. Imi amintesc de un prieten drag.