Din Ziua 1

~Cap 1~

Ivy pov...

-Ma intorc acasă , după 6 ani, mă întorc acasă . Am venit în New York doar cu o singura idee , sa îmi iau masterul in afaceri.

Plecarea de acasă nu a fost așa de ușoară , facultatea nu a fost ușoară . Dar ce este ușor în viața ?

-Abia așteptai acest moment ! îmi spune colega mea de apartament ajutandu-ma sa impachetez. Sa le demonstrezi alor tai că poți.

-Da și nu . O sa preiau firma tatei și atunci o să știe că pot să fiu mai bună decât el .

3 ore mai târziu eram in avion in drum spre Chicago, la sfârșitul acestei zile urma sa fiu acasă.

Tatăl meu nu a fost cea mai buna persoana din viața mea. M-a făcut să mă urăsc că nu am murit eu in locul fratelui meu .

Viața mea a fost un vis frumos , dar până la un moment dat . Imediat după pierderea fratelui meu totul a luat o întorsătură groaznică .

Tata a ajuns un alcoolic abuziv . Mama a trebuit să aibă grije de totul . Iar plecarea mea la facultate nu a ajutat-o prea mult, dar m-a ajutat pe mine .

Tata nu va mai avea putere asupra mea . Acum eu voi fii cea care îl va conduce pe el . Am sa iau firma și am să fac totul mult mai bine , am sa o iau pe mama de lângă el.

In momentul când avionul a aterizat pe aeroportul din Chicago, am stiut că acum incepe totul .

Nu mă grăbesc , aștept la rand pentru a-mi lua bagajul și mă îndrept ușor spre liftul care ducea spre zona de taxi, nu mă aștepta nimeni la aeroport, nimeni nu știa că azi este ziua când mă întorc.

-Scuza-ma ! îmi face o doamna mai în vârstă semn. De unde as putea sa iau bilete spre Miami ?

-Mergeti drept înainte , apoi faceți la dreapta . Mergeti apoi la zona caselor de bilete și așteptați la rand , oricare din ele va poate da bilet.

-Multumesc mult față draga !îmi spune doamna , apoi pleacă.

Mă întorc sa îmi văd de drumul meu când mă lovesc de un stâlp masiv îmi pierd echilibrul și cad. Dar nu este stâlp, nu are ce face un stâlp mijlocul holului principal .

Îmi ridic privirea și observ că este de fapt spatele unui bărbat uriaș . Cred că are 2m , deci probabil că nu m-a simțit când l-am lovit .
Mă ridic și îmi aranjez rochia , apoi cand privesc din nou spre el observ că acesta mă privea nervos.

-Scuze, nu am fost atenta ! ii spun prindu-l in ochi .

Avea ochii de culoarea cerului, așa de frumosi și luminoși cum nu mai văzusem până acum .

-Mie îmi pare rău ,căci m-am oprit deodată în mijlocul drumului.

Îmi spune acesta cu vocea lui groasa , apoi își întinde mâna spre mine . Dau mâna cu acesta în semn de respect, nu voiam să pare nepoliticoasa.

-Zi frumoasa ! spun imediat ce îmi retrag mâna din a lui , recunosc că m-a ținut de mână mai mult decât trebuia , apoi îmi reiau valiza sa plec .

-Asemenea ! îl aud cum îmi răspunde în spatele meu .

Iau un taxi imediat ce ies din aeroport și pornesc spre casa . Recunosc am ceva emoții sa fiu din nou acasă sa fim din nou fata in fata după mult timp , sa fim din nou cu toți, ca mai apoi să preiau ceva ce va avea să îmi schimbe viața .

Imi place asta , de aceea am învățat și trebuie să recunosc am de gând să deschid o filială și în New York. Am deja destule cunoștințe acolo care mă vor ajuta .