Din Ziua 1

~Cap 3~

Ivy pov...

Acum un an , cat timp eram in New York lucram pentru o firma de avocatura , in mare parte pentru practica .

Un coleg de universitate m-a ajutat sa fiu acceptată , de atunci i-am promis o favoare .

-Te ador , ai făcut un lucru foarte important pentru mine , fara a cere ceva in schimb .

-Inca am o favoare la tine .

-Adevarat și oricând o sa ai nevoie voi fii acolo pentru tine . Ai niste părinții foarte de treabă și ...

-Si ști că ei te vor ca nora ? a spus el în timp ce a început sa râdă .

Însă ei nu știau că fiul lor avea deja pe cineva și că noi ne aveam ca frați . Nu l-aș putea vedea pe Andrew ceva mai mult decât ca pe un frate. Îmi e greu să îl văd altfel.

In acel an am aflat și de datoria tatei și tot atunci m-am hotărât să preiau afacerea și să îl las să își trăiască viața în liniște .

Andrew împreună cu familia sa mi-au fost alaturi in tot acest timp . M-au ajutat să strâng bani , m-au susținut financiar și m-au învățat chestii de care nu mă gândeam că o să am nevoie in această viață .

-Va sunt veșnic îndatorata că mă ajutați așa de mult , fara că măcar să ...

-Draga , prietenia ta cu Andrew la ajutat sa se schimbe , e un băiat mai bun , mai responsabil . Măcar atât sa putem face pentru tine .

Mama lui m-a îmbrățișat cald și adoram senzația acea de maternitate. Mai ales că eram departe de părinți și îi puteam vizita doar de Crăciun și anul Nou .

Am învățat multe lucruri de la acestia. Lucruri care mă vor putea ajuta sa conduc firma tatei fara a avea nevoie de ajutor .

Tatăl lui Andrew însă , este bolnav , cancer stadiul 3 . Din cate am fost informați nu va putea trece peste acest lucru .

In aceasta seara după terminarea balului am fost sunata de către avocatul tatălui său și a cerut să mă prezint a doua zi la New York pentru citirea testamentului.

Nu îmi puteam închipui de ce , dar se pare că tatăl său m-a trecut și pe mine pe testament. Însă mi-am cumpărat bilet și plec direct la aeroport.

Am nevoie sa le fiu alaturi familiei așa cum și ei mi-au fost mie .
Îmi i-au telefonul și apelez , Andrew răspunde după al doilea ton.

-Andrew , frumosule . In doua ore ajung acolo . Îmi pare tare rău de ce sa întâmplat. Îmi pare rău că nu ți-am fost alaturi in ziua aceasta .

-Te aștept, draga mea.

Am închis și m-am îndreptat spre aeroport, nu aveam nevoie de nimic , doar de portofel și telefon .

Am trăit împreună ani de zile , nu ii puteam lăsa la greu, familia lui mă ajutat să strâng bani pentru datoria tatălui meu.

Avionul a plecat la timp și am ajuns chiar înainte de începerea ceremoniei de înmormântare.

-Imi pare rău că am ajuns târziu ! le spun doamnei cu lacrimi in ochii.

Luasem un buchet de trandafiri albi de pe drum și venisem direct la locul unde avea să îl îngroape. Cu durere in suflet , căci mi-a fost ca un tata cat timp am fost plecata de acasă .

-Esti aici draga , asta contează ! îmi spune Andrew in spatele meu .

Mă întorc spre el și îl îmbrățișeaz , îl sărut pe obraz și îmi șterge o lacrimă in timp ce mă privește .