STĂPÂNA LUMINII 🔞

EPILOG.

-WILLIAM LEONARD CRONUS-

Speram la mai mai bine, lucrurile nu pareau promitatoare insa totusi aveam cu totii speranta ca lucrurile se vor alinia intr-un final, si vom reusii sa restabilim ordinea. Cu totii speram, insa nici unul dintre noi nu se astepta la ceea ce avea sa urmeze. O lovitura finala care ne-a condamnat pe toti, si cine stie daca sau cand ne vom mai revenii vreodata.

Totul incepuse cu patru luni inainte de a zecea  zi de nastere a Yollandei , cand Ares a invocat o intrunire de urgenta. Am fost chemat eu si parintii mei, Hera, Nick. Nu ne asteptam la ceea ce avea sa ne spuna.

Nu mă așteptam la aceasta întâlnire. Când Ares mi-a cerut să mă alătur lui și celorlalți, am crezut că e vorba de o discuție obișnuită despre planuri de securitate sau vreun raport tactic. Însă felul în care m-a privit, acea umbră în ochii lui, m-a făcut să înțeleg că era ceva mai grav. De îndată ce i-am văzut pe părinții mei, pe Hera și pe Nik, adunați în sala mare, mi-am dat seama că lucrurile se îndreaptă într-o direcție neașteptată. Nici ei nu se așteptau la asta, dar prezența lor acolo confirma gravitatea situației.

Ares a început să vorbească, iar vocea lui solemnă și hotărâtă a atras atenția tuturor. Nu mai era loc de îndoieli sau de negocieri. Era clar că pericolul nu numai că nu trecuse, ci se apropiase mai mult decât oricând. Ares ne-a amintit că amenințarea pe care o reprezintă Hades și Erebus nu este doar o luptă care poate fi câștigată prin forță. Și asta m-a făcut să înțeleg, cu o intensitate dureroasă, că tot ce a fost până acum era doar începutul.

-Pericolul nu a dispărut, ci doar așteaptă momentul potrivit, a spus el, cu o seriozitate care mi-a trimis fiori pe șira spinării. Nu mai putem să ne permitem să fim nepregătiți.

Am văzut-o pe Iris stând lângă el, privindu-ne cu ochii ei hotărâți. Știam că amândoi simțeau aceeași greutate, aceeași frică. Apoi Ares și-a întors privirea spre mine și am simțit cum inima îmi bate mai tare.

- Trebuie să jurati credință nu doar față de Gardieni, ci față de viitorul nostru, față de Coroană și, mai ales, față de Yollanda. Ea este viitorul nostru.

Când a spus aceste cuvinte, mi-am dat seama ce urma să facă. L-am văzut ridicându-se, invitându-mă în fața tuturor. Privirea lui era fermă, iar cuvintele pe care le-a rostit în continuare mi-au schimbat complet perspectiva.

-Will, tu ești mâna mea dreaptă. Dacă mie sau lui Iris ni se întâmplă ceva, vei prelua conducerea. Tu și familia ta veți avea grija de Yollanda. O incredințăm ție, cu viața ta. Este datoria ta să o protejezi cu orice preț.

Am simțit cum toată încărcătura momentului cade pe umerii mei. Ares îmi încredințase nu doar responsabilitatea de a proteja Coroana, ci și viitorul Yollandei, fiica lui. Gândul că viața ei depindea de mine îmi înfiora sufletul, dar am înțeles că nu exista loc de ezitări. Am jurat atunci, în fața tuturor, că o voi proteja pe Yollanda, indiferent de prețul pe care va trebui să-l plătesc. Părinții mei au făcut același jurământ, la fel și Hera și Nik. Toți ne-am unit într-un legământ solemn de loialitate față de Yollanda și de viitorul Gardienilor.

Însă Iris a fost cea care a trasat cel mai clar planul de siguranță. Îi puteam simți frica ascunsă sub masca de hotărâre, o frică pentru Yollanda, dar și pentru viitorul nostru.

-Dacă mie sau lui Ares ni se întâmplă ceva, Yollanda trebuie să continue să trăiască o viață normală printre muritori, a spus ea, cu o calmă dar imensă gravitate. Nimeni nu trebuie să știe cine este ea cu adevărat. Pentru a o proteja, voi toți trebuie să vă țineți la distanță de ea, să o urmăriți din umbră și să interveniți doar atunci când va fi absolut necesar.In acest fel nimic nu va parea suspect, in cazul in care cineva v ar recunoaste sau ar afla cine sunteti.