"Unde?" am intrebat eu, aprope rugandu-ma in mintea mea san u ma vanda tipului de dinainte.
"Mergem acasa" a raspuns scurt
"Nu esti suparat?" am intrebat, incercand sa il prind din urma cand el iesea pe usa.
"Oh, sunt foarte suparat, dar incerc a dracu' de tare sa nu fiu." Spuse el neuitandu-se in spate la mine, continuand sa inainteze pe coridor. "Cred ca daca vedem partea buna a lucrurilor, asta ar insemna ca te pot invata sa faci treburile asa cum imi place mie. Dar acum, am o erectie cat California, si nu prea sunt incantat de asta. Unde iti sunt lucrurile?"
"Intr-o camera de la capatul holului" am zis oftand.
Nu am mai vorbit cat am mers pe hol, am ajuns in camera unde ma schimbasem si imi lasasem lucrurile, inclusiv telefonul, slava Domnului. El a ramas la usa si m-a asteptat sa ma schimb de cacaturile care le aveam pe mine, ce voiau sa fie o tinuta de diva-parasuta. Odata schimbata si simtindu-ma mai putin expusa, m-a dus spre iesirea din spatele clubului, cea, pe care, cred ca, intrau doar genul lui de clienti. Cand am ajuns in parcare, tipul misterios inainta catre o limuzina, unde un tip mai scund si blond,, imbracat la costum si avand o sapca dintr-aia de sofer, ne astepta in dreptul portierei.
"Domnule Styles." Il intampina acesta cu o miscare din cap, fara nicio expresie pe chip cand a deschis portiera.
"Riley" Styles il saluta inapoi si apoi isi puse mana pe spatele meu indemnandu-ma sa intru in masina. "Mergem acasa in seara asta"
"Da domnule." Spuse soferul in timp ce domnul Styles aka tipul misterios se aseza pe imensa bancheta din spate a limuzinei si veni mai aproape de mine. Nu ca nu ar fi fost destul spatiu, nu... Mda, ai auzit vreodata de spatiu personal, ba?
Masina incepu sa se deplaseze in cateva secunde pe strazile din New York. Styles expira lung si se muta pe bancheta, apucandu-se de partea lui intima. Presupun ca "California" inca era prezenta. Am ranjit putin cat pentru mine, deoarece chiar nu imi pasa daca el se simtea inconfortabil.
"Locuiesti in Upper East Side? Intreba el rupand tacerea
"Nu. In Brooklyn." Am raspuns scurt.
Ma uitam pe geam la luminile orasului care treceau imediat. Strazile erau pline de oameni care, parca nu aveau nicio grija. Presupun ca in alte circumstante, si probabil lumea si familia mea m-ar uri, puteam sa fi fost ca unul din ei. Dar, nu era valabil si pentru mine.
"De ce faci asta, Alex?" m-a intrebat el
Nu eram pregatia inca sa ii spun ce voia sa stie, si cu siguranta asta nu facea parte din contract. Am preferat sa nu ma apropii de tipul care tocmai m-a cumparat ca pe o proprietate.
"Dar tu de ce o faci?" am ripostat. Aparent, filtrul meu verbal inca era in concediu.
Cand a auzit, se incrunta iarasi, si deodata am inceput sa regret ca o fac pe desteapta cu el, cand putea sa ma pedepseasca in orice mod posibil... ma rog, doar o parte din mine.
"Sper ca realizezi ca acum esti a mea, nu? Ai face bine sa iti reamintesti care iti e locul. Nu sunt o persoana cruda, dar gura ta desteapta si atitudinea ta iritabila imi testeaza nervii." Ma avertiza el avand o figura aspra.
Sunt sigura ca in momentul ala aratam ca o pisica speriata, pentru ca asa ma simt acum. Dar, cu toate astea, l-am privit in ochi, mandria mea nelasandu-ma sa ma uit in alta parte. Sau poate ca era doar teama care m-a facut sa ma uit la el. Cel mai probabil, era faptul ca, barbatul asta era un specimen atat de frumos, si imi blestemam apucaturile mele de fata, facandu-ma sa par atat de slaba de inger in fata lui.
"Uite, stiu ca probabil nu e o situatie minunata pentru tine, si probabil ai motivele tale, asa cum eu le am pe ale mele" incepu el sa zica. "Dar, avand in vedere ca urmatorii 5 ani ne unesc, cred ca ar fi mai usor daca am incerca amandoi sa ne intelegem. Nu vreau sa ne certam de fiecare data, pentru ca eu nu o sa o fac. O sa faci asa cum iti spun si cu asta basta. Daca nu vrei sa-mi spui nimic despre viata ta personala, bine. Nu o sa intreb. Dar, imi apartii si nu voi tolera insubordonarea, Alex. M-ai inteles?"
