Ziua urmatoare te trezesti la spital.
Cum ai ajuns aici? Nici tu nu stii.
Totul e întunecat și atmosfera e dominata de o liniste asurzitoare, groaznica. In mod ciudat te simți relaxată, în siguranță, departe de tot ce e rau. Te dai încet jos de pe pat. Te plimbi pe holurile goale ale spitaluilui cu pași mici si intri intr-o baie. Te uiti in oglinda si-ti vezi fata obosita, ochii roși și incercanati, apoi capul începe să te doara subit. Arunci o privire încheieturii și observi bandajele murdare de sange. Le privesti timp indelungat, după care brusc, apare iar Vocea. Vrei să scapi din acel loc, de galagia din capul tau.
Ieși alergând pe ușile spitalului dar nu esti oprită de nimeni. Continui sa alergi, nestiind unde vei ajunge...
CITEȘTI
Dark Paradise
Non-FictionO voce... Niciodata sa nu asculti aceasta voce, acest instinct murdar, sau, s-ar putea sa-ti creezi singura iadul cu propiile tale maini...
