Poem.

9 2 1
                                    

Străine,ce mai faci ? Iubești alte inimi ,le înflorești ?
Știi, Iartă-mi impolitetea, câteva experiente mici te-au schimbat ,și vindecat..
N-am mai vorbit,
De-un timp ți-am uitat vocea.

Câteva amintiri cu ale mele amintiri cred,se vor conecta, și cu ale mele vene ce se tot pierdeau prin ale tale,
Ții, minte câteva priviri aruncate adesea..
Acum rad ,am schimbat povestea ,deși se pare ca din geana mea stânga cade o mică lacrimiă numita -Tristețea.

Străine, de azi,nu te mai simt,
Iată acum afară e ploaie și vânt,
Mă duc să-mi șoptească stropii ,
Ca de ce ne-am
Și de ce..orgoliul a câștigat,
Am sufocat povestea în propriul-mi suflet ce stă urlând.

Străine, poate cândva,
Te-oi avea în față,
Eu schimbată, tu schimbat,
Doar ca amintirile din mine le-am strâns toate,si-au plecat.
Am o pisica poate o vei cunoaște,știe și ea ca mai amăgit, asa sper ca speranța legata de noi  sa o găsești în altcineva,și alții ochi și alte buze moi..

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Oct 09 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

ScrisoriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum