Asta e ultimul meu gand catre omenire. Simt ca nu mai rezist. Ma simt constransa de orice. Ma simt ca intr-o camera in care peretii se apropie. Tot ce ma inconjoara parca pune o presiune atat de apasatoare asupra mea, incat acum ma doare prea tare.
Ma simt ca o prizoniera printre oameni liberi. Nu pot face nimic care pana la urma sa nu ma intristeze din cauza altora. Nimic. Toti ma trag in jos intr-un fel.
Vreau sa ma eliberez. Vreau sa zbor. Vreau ca in sfarsit sa scap de greutati si sa plutesc si Eu undeva in neant inconjurata de nimeni si nimic care sa imi ia libertatea.
Nu mai vreau sa ma simt moarta si totusi sa fiu vie. Prefer sa simt viata pentru cateva secunde si apoi sa mor, sa termin cu tot. Vreau sa ma arunc in necunoscut, in moarte. Sa ma arunc de pe acest bloc care imi aminteste asa mult de durere. Sa dispar. Adio! Am scapat!
