Lucy locuia intr-o casa cu gradina mare impreuna cu mama ei. Mamei ei ii placeau foarte mult florile si de aceea crestea cam toate felurile.
Lui Lucy ii placeau si ei florile, dar singurele care erau ale ei si de care avea ea grija erau niste trandafiri negrii.
Intr-o zi mama ei a intrebat-o:
- Fata mea, de ce iti plac atat de mult trandafiri astia negrii? Sunt asa urati si diferiti fata de celalte flori. Nu cred ca s-ar bucura nimeni daca ar privi asa ceva.Atunci fata ii raspunde:
- Probabil ca pentru majoritea, trandafirii negrii sunt niste flori urate, dar asta pentru ca nu vad dincolo de aparente. Si ei sunt ca orice alta floare, si ei simt, si ei cresc. Au tot acelasi miros frumos de trandafir doar ca difera culoarea, care oricum ma reprezinta.
- Dar puiule, oamenilor le pasa mai mult cum arata o floare decat cum se simte aceasta, zise mama ei si rase usor.
- Stiu mama, stiu...Mama ei termina discutia si se duse pana in casa sa termina ce treaba a inceput.
Fata ramasese in gradina si incepu sa planga. Se simtea asa de deprimata. Isi ura viata. Mereu se simtea ca un trandafir negru respins de celalalte flori frumoase si vesele. Simtea ca nu are niciun rost pe pamant. Se simtea atat de singura si fara sens.
Auzi ca mama ei iesi din casa, asa ca isi sterse lacrimile.
- Lucy, ma duc pana la magazin si pana la piata ca sa cumpar ce-mi mai trebuie. Vrei sa-ti iau ceva?
- Pai da. Ia-mi niste crizanteme albe. Cu siguranta ma vor face mai fericita decat bieti mei trandafiri negrii.
- Bine draga daca asa zici tu. Pa!
- Adio! Mama.Fata se asigura ca mama ei chiar a plecat si urca in casa. Lucy stia unde pastreaza mama ei otrava in caz ca apare vreun animal nepoftit. O lua si se duse la ea in camera. Se aseza pe pat si incepu s-o bea. Cand termina era deja moarta, dar arata ca si cum ar dormi.
Dupa un timp aparu si mama. O striga pe Lucy si vazu ca aceasta nu raspunde. Urca pana la ea in camera.
- Lucy dormi? Am venit!
Se duse la Lucy si vazu ca aceasta nu mai are puls. Nu dura mult si mama vazu sticla de otrava goala. Atunci incepu sa planga in hohote si nu-i venea sa creada ca singura ei fiica s-a sinucis. Atunci intelesese de ce Lucy isi dorise crizanteme albe. Erau pentru inmormantarea ei. Crizanteme albe ca pentru morti...