Recovery

Capitol 17

Harry era in living facandu-si temele,tinand televizorul deschis.Nu mai era nervos ca Jo nu l-a luat pe el,era okay,dar nu se putea concentra la teme,asa ca inchise caietele si schimba canalele pana ajunsese la canalul de stiri.Nu avea ce face,asa ca decise sa lase televizorul sa mearga in timp ce el pregatea masa pentru el si mama lui.Se dusese in bucatarie lasand usa deschisa pentru a auzi stririle.Puse niste paste la fiert apoi isi verifica telefonul.Trecusera 2 ore de cand plecasera iar Louis nu i-a dat nici un mesaj ca au ajuns.

"Ee,poate a uitat,nu ai de ce sa te ingrijorezi."isi spuse.

"Accident grav pe autostrada A62.Un Range Rover a fost lovit de un tir.Impactul a fost fatal pentru soferul basculantei,iar in celalalt autoturism se aflau 2 persoane,un baiat si o fata,cea din urma fiind ranita grav,fiind in coma de gradul 2,iar baiatul avand cateva leziuni.Aici sunt cateva imagini de la locul accidentului."

Imediat cum aud toate astea fug in sufragerie si vad masina pe care Louis a imprumutat-o ca sa o duca pe Jo la acea petrecere.Masina e aproape strivita,iar impactul a fost mai puternic in partea lui Jo.Pe langa bucatile de metal si petele de sange,se observa fasii de material mov.Nu,nu pot.Simt ca incep sa imi tremure genunchii,iar in cateva minute simt contactul cu podeaua rece.Nu,nu are cum.Inchid ochii sperand sa ma trezesc din visul asta groaznic.II redeschid si inca vad imagini cu masina zdrobita,cu bucati din materialul mov al rochiei,dar mai ales sange,mult sange.Ma ridic usor si ma pun pe canapea.Poate nu sunt ei,poate ei deja sunt la petrecere,poate nu sunt ei.Imi sterg lacrimile si cand sa ma duc sa inchid focul,suna telefonul.Ei sunt,e tot ce pot gandi acum.Scot telefonul din blugi si vad numarul mamei.Apas pe butonul verde si il duc la ureche.Nu pot sa spun nimic.

"Harry..."spune mama plangand."Nu stiu cum sa iti spun asta dar..."

"Stiu"spun intrerupand-o.Vocea mea suna a naibii de slaba.Nu am nevoie sa mai aud pe cineva spunand inca o data ce deja auzisem cu cateva minute in urma.

"O sa fii bine?"Ce intrebare poate sa imi puna si ea,normal ca nu.

"Unde sunt?"

"Sunt amandoi in spitalul din oras,la urgente."

"Esti acolo?"

"Nu,in 2 minute ajung acasa si mergem amandoi."

"Okay."

Inchid si ies afara.E cumplit de frig afara,iar eu fiind numai in tricou,simt din plin vantul rece.O vad pe mama si imediat ce opreste in fata casei,urc iar ia porneste in forta.

"Doamne copilule,cum Doamne sa iesi asa din casa?Poate racesti.."

"Mama,doar condu te rog."spun incet.

In 20 de minute suntem in fata spitalului.Intram si mergem spre urgente,aici o gasim pe mama lui Jo stand pe jos,la usa unui salon,plangand.

"Danielle."spune mama ducandu-se langa ea.

Cand o vede pe mama,zambeste usor printre lacrimi.

"Annie,fetita mea.Fetita mea e acolo.In salonul ala si sta nemiscata,cu ochii inchisi si cu toate firele si tuburile alea.Doamne fetita mea."incepe sa planga si mai tare.

"O sa fie bine,Dani."spune luand-o in brate.

"Louis e inauntru."spune aratand spre salonul din fata ei."I-au pus piciorul in ghips."Ma duc sa il vad pe Louis apoi vin inapoi,ok?"spune ridicandu-se intrand in salon.

"Pot sa o vad?"intreb incet.

"Normal."spune incercand sa se ridice.

Ma aplec si o ajut apoi intru.Genunchii incep dinou sa imi tremure si simt ca lumea se invarte cu mine.Tin privirea in pamant pana ajung langa patul ei.Cum vad barile de metal,imi ridic privirea.Doamne,e asa de palida,fata ii e plina de zgarieturi si vanatai,asa lipsita de viata,toate firele si toate tuburile langa ea,masca de gaze,Doamne.

"Jo,stiu ca ma poti auzi,trebuie sa te trezesti,iubire.Imi pare rau pentru tot,pentru Claire,pentru certurile cu Louis,imi pare rau."spun luandu-i mana in a mea.E asa de rece.Lacrimile nu mi se mai opresc iar eu ma pun pe un scaun de langa pat.Stau asa ceva timp pana vine doctorul sa o mai controleze,iar eu trebuie sa ies.Ma duc la Louis.Era imbracat si gata sa se dea jos din pat.Plangea si el.Cand ma vede,isi muta privirea in pamant.

"Imi pare rau,Harry.Nu am avut ce sa ii fac ca sa il evit,nici nu l-am vazut.Imi pare rau."se scuza

"Louis,e okay.Tu esti bine?"

"Sunt bine,inca am scapat prea bine."spune privindu-ma."E bine?Nu am vazut-o de la accident."

"Acum o controleaza.Vrei sa te ajut?"

"Daca vrei."zambeste.

Il ajut sa se dea jos si ii dau carjele,apoi iesim fix cand iesea si doctorul din camera lui Jo.

"Cum e?E bine?"intreaba Danielle.

"Acum respia singura si acum este in coma de gradul 1.Daca lucrurile merg bine,cred ca in cateva zile se poate intoarce acasa."ii raspunde doctorul

"Multumim."

"Louis,te rog sa semnezi fisa de externare,apoi poti sa te duci acasa.Au venit niste politisti sa vorbeasca cu tine,dar le-am spus ca esti sub anestezic asa ca au spus ca maine la 9 sa fii la sectie sa iti puna niste intrebari."

"Multumesc Andrew."