Heiiii
Imi pare ca am postat acum dar am cam avut probleme cu inspiratia si daa...dar acum totul e okay si sper ca voi ,cei care inca mai cititi cartea ,sa fiti multumiti de munca mea. :)
Imi pare rau daca sunt greseli si spor la citit!:*
Dupa o luna Jo tot nu se trezise din coma.Toti erau langa ea 24 din 24.Starea ei se ameliorase dar tot nu se trezea.Din cand in cand,cand cineva vorbea cu ea,misca usor degetul aratator de la mana dreapta semn ca auzea,dar din spusele doctorului ea percepea doar niste sunete,nu putea intelege ce i sa spunea sau cine vorbea.Inca respira cu ajutorul aparatelor,dar cate 10 minute pe zi o decuplau de la ele pentru a vedea daca poate respira singura,si reusea cateva minute dar apoi nimic.Harry era din ce in ce mai rau si el,pleca de la scoala ca sa stea cu ea,pleca seara de acasa ca sa stea cu ea,gandindu-se ca daca se trezeste va vrea sa fie primul care stia.Marcel,Kate si Siera incercau sa il faca sa se simta mai bine,dar nu aveau cum,ei nu avea cum sa o faca bine pe Jo.Louis era si el alaturi de Harry,si el se smtea rau,mai ales ca nu a putut evita accidentul si se simtea vinovat ca el avusese doar niste rani minore,merita mai mult,vroia sa fie el in locul ei.Avea doar 16 ani,practic a distrus o fata de 16 ani.
Era trecut de ora 10 noaptea iar Harry,Louis,Marcel si mama lui Jo inca stateau langa patul ei.Ii omora imaginea aceea cu ea,stand aproape fara viata pe patul acela alb.Fata ii era palida,doar buzele aveau culoarea lor naturala.harry o tinea de o mana,iar mama ei de cealalta.Mainile ii erau calde,dar foarte moi.O asistenta intra si le spuse ca trebuie sa plece pentru a lasa pacienta sa se odihneasca.
"Pe bune,sa se odihneasca?Sta aici de o luna,eu cred ca a avut parte de destula odihna.Eu nu plec de aici pana nu imi vad fetita bine."tipa Danielle.
"Doamana,asa a zis medicul,nu eu va cer asta."a spus simplu asistenta aratandu-ne usa.
Cred ca s-a saturat sa auda asta in fiecare seara,dar nu avea ce face,ea doar isi face treaba,gandi Harry.Oricum el se ducea acasa doar ca sa ii spuna mamei lui ca se va intorce aici.Stia ca dupa ce asistentele fac turul de noapte nu mai vin sa vada pacientii pana dimineata cand fac turul de dimineata,asa ca avea timp sa stea cu ea aproape toata noaptea.Asa facea de o luna si nu a fost prins decat o data.Annie stia ca nu avea ce sa ii faca,stia ca daca el vroia sa o vada,o va vedea intr-un fel sau altul.
La ora 12 Harry era in salonul lui Jo.Isi luase locul lui obisnuit pe scaunul de langa pat si ii luase mana in a lui.Mana ei nu schita nici o miscare,lucru care il dezamagi.
"Jo,iubire,trebuie sa te trezesti pui.Trebuie sa ne dai macar un semn,sa incepi sa respiri singura pentru ca nu mai putem fara tine. Ne lipsesti,imi lipsesti.Pana si Chelsie a inceput sa planga cand a auzit ca inca nu te-ai trezit,profesorii intreaba mereu de tine...Mereu ai crezut ca nimeni nu tine la tine,dar daca ai vedea cati oameni plang acum pentru ca tu esti in starea asta,ai intelege cat de mult tin multi la tine dar nu o arata.Uite cati asteapta ca tu sa te trezesti iubito.Si sper ca atunci cand o sa te trezesti o sa vezi cati te iubesc si poate nu vei mai gandi asa,stiu ca viata asta e naspa dar impreuna putem sa ii radem in nas,sa radem si sa ne bucuram de viitor si sa uitam trecutul pentru ca e trecut.Te rog."
In fiecare seara ii spunea ceva incurajator cu speranta ca poate se va trezi,poate totul va fi okay si va reveni la normal,dar de fiecare data nu avea succes.Mana ei statea nemiscata in mana lui,parca orice farama de viata din ea s-ar fi scurs si era doar un trup fara suflet."Nu,ea era inca acolo,ma aude."Isi spunea mereu incercand sa se imbarbateze.Statuse 5 ore langa ea ascultand bataile inimii ei prin intermediul cardiografului.Se apropia ora turului de dimineata asa ca se ridicase si vru sa ii lase mana dar simti mana ei inclestata cu al lui.Il tinea de mana.Se asezase imediat jos si isi puse si cealalta mana peste a ei.
"Haide Jo,stiu ca poti.Deschide ochii iubito."ii soptea.
Usor pleoapele ei incepusera sa se miste si in cateva secunde isi deschisese ochii.Clipi repede de cateva ori apoi isi introarse privirea si il vazu pe Harry.Schitase un zambet micut strangandul mai tare de mana.Cu cealata mana incerca sa isi dea jos masca de oxigen dar Harry o opri.Jo se uita confuza la el.
"In mai putin de jumatate de ora vor veni asistentele si ele vor decide daca va trebui sa o dai jos.Eu trebuie sa plec,pentru ca daca ma prind aici dinou am dat de belea.Te rog,nu scoate masca pana vin ele,okay?"
Jo dadu usor din cap in semn de aprobare.
"Te iubesc"ii spuse fugitiv si o pupa pe frunte apoi iesise din salon.
Jo se simti slabita si se intreba cat era ceasul.Isi intoarse privirea si se uita pe geam.Usor vedea cum se lumina de zi.Zambi la gandul ca poate duoa ce vin asistentele o vor scoate de acolo si isi va putea vedea mama.Inchise ochii dar imediat ii venira imagini din masina,o secuda canta cu Louis cantecul ei preferat apoi tirul care intrasera in ei,dupa totulera negru,dar isi amintea durerea simtita in momentul coliziunii.S-il amintea pe Louis cum striga la ea sa stea nemiscata,dar el nu stia ce durere simtea ea numai stand pe scaun prinsa intre bucatile de metal.Speriata deschise ochii si tipase.In cateva secunde vazu 3 asistente langa patul ei.Una ii scotea masca de oxigen,una incerca sa o linisteasca iar cea din urma butona ceva la aparatele de langa pat.
"Jo,ia-o usor.Totul e okay,esti in siguranta."ii spuse asistenta mangaind-o pe par.
"Cand pot sa ma duc acasa?"era tot ce putea sa spuna.
"Mai intai trebuie sa te vada doctorul,apoi probabil o sa mai stai putin pe aici,dupa poti pleca."
"Bine.Mama e okay?E aici si ea?"
"Nu draga mea.Daca nu intarziai cu o zi ai fi prins-o aici.Aproape in fiecare noapte a fost aici,dar are si ea nevoie de odihna."ii spuse dragastos.
"Cate zile am stat aici?"
"Astazi ai o luna."
Jo amuti.Asa de grav a fost incat a trebuit sa stea o luna in spital.Oare Louis era okay?El oare a scapat mai usor sau inca erain stare grava si el?
Celelalte asistente iesisera din salon,una dintre ele intorcandu-se cu un telefon pe care il daduse celei care o calmase.
"O sunam pe mama ta,vrei sa vorbesti cu ea?"
"Da."Vroia sa vorbeasca cu ea,chiar daca inainte o ura acum parca lucrurile s-au schimbat.Probabil a fost ingrijorata pentru ea,adica statuse cu ea aproape in fiecare noapte cu ea.Poate relatia dintre ele s-ar putea schimba.
Asistenta ii daduse telefonu apoi o lasase singura,spunandu-i sa nu se miste prea mult.Jo forma numarul mamei sale apoi apelase.Nu raspunse dar intelegea,era 6 dimineata.Mai incerca o data,de data asta raspanzandu-i.
"Alo?"vocea de la capatul firului era mai mult soptita,semn ca debea se trezise.
"Buna mama."Zambi cand spuse cuvintele.Chiar vroia sa vada cum reactioneaza.
"JO?"tipa parca nevenindui sa creada.
"Da mama" spuse cu lacrimi in ochi.Simtea atat de multe emotii in acel moment si nu le putea controla.
"Jo,tu esti?O Doamne fetita mea s-a trezit!"tipa mai tare."Ma duc sa il iau pe Harry si pe Annie si venim la tine scumpo!"si ii inchise.
"Doamne,chiar ii pasa de mine."spunand asta incepuse sa planga mai tare,era mult pentru ea.
CITEȘTI
Recovery
FanficJo,o fata depresiva,cu probleme familiare si fara speranta. Harry,un baiat cu niste ochi verzi minunati,care a trecut prin asta si acum vrea sa o ajute. Ce se intampla cand ei se intalnesc?
