Dintr-o dată simți ceva cald și umed atingându-i arsura. Se uită în jos și îl observă pe câinele ce-i lingea rana de pe mână. Fata îl privi tristă mângâindu-l ușor pe cap.
" Nici nu știi ce norocoasă sunt că te am, Ringo. Măcar știu că tu nu mă vei trăda niciodată." Suspină adânc în timp ce câinele își urcă labele mari pe genuchii ei și întinse gâtul pentru ai șterge lacrimile de pe obraji cu limba lui moale. Fata își puse brațele în jurul gâtului gros al cățelului și-și îngropă fața în blana lui pufoasă. Ea știa că Ringo era singura ei familie. Era orfană și locuia la căminul din centrul vechi al unui oraș mic de munte. Nu apucase sa-și cunoască mama deoarece pierise la nici un an după ce o născuse pe ea. Tatăl ei o crescuse singur și făcuse o treabă foarte bună. El era salvamontist, iar saint bernardul, Ringo, era câinele lui. Împreună salvaseră zeci de vieți. Erau numiți eroi și îndrăgiți de toată lumea. Totul era minunat până acum doi ani, când avusese loc acel accident oribil. Plecase cu tatăl ei într-o misiune de salvare și el își pierduse viața pentru a o salva pe a ei. De atunci era singură și de la el mai avea doar o cutie cu fotografii și pe Ringo. Acest câine îi era cel mai bun prieten și era mereu alături de ea. El o ajuta să treacă peste orice suferință. Și acum, când băiatul pe care-l iubise i-a frânt inima în cel mai urât mod, tot Ringo era lângă ea, să o ajute. Câteva lacrimi i se rostogoliră pe obraji și căzură în blana moale a lui Ringo. Acesta simți imediat și dădu drumul unui urlet îndurerat, pentru a-i arăta că e alături de ea, dar nu era nevoe. Ea știa deja. Știa că el este și va fi mereu acolo pentru ea. Mereu...
*
CITEȘTI
Inima de diamant
AlteleNimic nu doare mai tare ca o inimă frântă. Și totuși, de câte ori se frânge, inima renaște din propria cenușă pentru a iubi mai puternic ca prima oară. Dar o inimă care nu se frânge nu poate nici să iubească...
