capitolul I

10 6 3
                                    

O zi normală de vară, seara pe la apus când tot cerul era colorat de o nuanță rozalie mirifică. Părinții stăteau pe păturile de pe iarbă râzând și glumind. Totul era perfect normal, copiii alergau și se jucau țipând și râzând. Părea o zi perfectă și o aniversare perfectă pentru micul Nathan, un băiat de 10 ani care locuia la periferiile orașului Harlenrow. Copii au decis să se joace de-a v-ați ascunselea. O idee minunată având in vedere atâtea locuri in care se puteau ascunde. Cine câștiga putea mânca ultima felie de tort, care era destul de mare. Unul din ei, un băiat blond cu părul creț, pe nume Alan, a început să numere. Ceilalți au fugit imediat pentru a se ascunde încercând să își abțină râsul pentru a nu fi prinși.

Nathan a fugit în direcția opusă de ceilalți, a fugit spre casa abandonată de lângă ei. Trecând pe sub gardul rupt a reușit să intre in curte. A zâmbit malefic alergând spre ușa casei știind că acolo e ascunzătoarea perfectă și că va câștiga felia de tort. Casa era slab luminată ceea ce îl speriase puțin dar a rămas ascuns acolo fix după ușă.

Minutele treceau iar ceilalți au fost găsiți. Au început să îl caute pe Nath dar era de negăsit. Au început să strige că jocul s a terminat iar Nath rânji fericit. A apucat mânerul ușii pentru a o deschide dar nu a funcționat. Speriat a început să tragă de mâner și să țipe. Cei de afară păreau că nu il auzeau. Nimeni nu il auzea.

A încercat să spargă o fereastră dar in zadar..toate ferestrele aveau gratii groase in formă de plus. A început să strige mai tare și să plângă panica punând stăpânire pe el in timp ce timpul trecea și noaptea devenea mai evidentă.

Părinții și copii îl căutau înnebuniți și disperați. Sunând la poliție urgent.. căutări peste căutări..dar băiatul era de negăsit pentru ei. Noaptea se instalase deja iar băiatul stătea într-un colț al camerei sperând la o minune. Frica pusese stăpânire pe el și începu să plângă silențios. Găsi un chibrit vechi pe aruncat lângă șemineu și fugi spre lumânări pentru a le aprinde. Chibritul uzat părea că nu va funcționa, paiele rupându-se in timp ce încerca să le aprindă. Băiatul nu renunță însă, iar ultimul chibrit se aprinse. După ce lumânările au început să lumineze camera băiatul oftă încercând să se liniștească. Se așeză înapoi în colț și încet adormi.

Dimineața se trezi in timp ce își auzi iar numele strigat de polițiști și oameni. Văzuse pe cineva care deschisese ușa din exterior și un polițist care stătea în ușa. A fugit spre el dar polițistul părea să nu îl vadă, l a strigat dar polițistul nu auzea. A încercat să treacă pe lângă el dar ceva ca un zid invizibil nu îl lăsa să treacă. Câteva ore polițiștii și oamenii au cautat copilul in casă dar nimeni nu il vedea. Nath începu să plângă strigând disperat că e chiar acolo dar nu functiona nimic din tot ce făcea. In final toți plecară iar ușile s au închis iar.

Casa acum luminată nu mai părea la fel de înfricoșătoare. Băiatul a început să exploreze locul încercând să găsească o cale de ieșire și să explice de ce nu putea pleca de acolo, dar totul era in zadar. Un copil atât de mic, nu putea știi ce se întâmpla..nici măcar nu avea vreo idee despre ce s a întâmplat. Brusc simți in fior și o panică ciudată pusese stăpânirea pe el in timp ce văzuse un corp masiv in întunericul de dincolo de o ușă.

Creatura îl privi fix in ochi pe copil și își afișa dinții mârâind furios. Nath începu să fugă disperat prin casă fiind urmărit de creatură. Intră la etaj in biblioteca de la capătul holului și se rezemă de perete simțind că nu are scăpare.

Atunci când privi ușa văzu un bărbat masiv cu coarne mari și ușor răsucite, cu dinți ascuțiți și ochii roșii care il privea furios. Totuși ceva ca un camp de forță îl ținea dincolo de intrarea in bibliotecă.

Copilul începu să plângă exteriorizandu-și emoțiile. Era îngrozit, disperat, flămând, și tot ce voia era să fie acasă la el.

Zilele treceau iar băiatul a descoperit că la anumite ore demonul dormea iar atunci era șansa lui să fugă în camera de lângă camera demonului unde era mâncare și apă mereu, dar avea un timp scurt și trebuia să se întoarcă repede in bibliotecă.

Au trecut alte zile.. săptămâni..luni.. și chiar ani. Băiatul a crescut învățând tot mai multe strategii de supraviețuire și citind tot ce găsea in bibliotecă și credea că îi este de folos. Oricât de mult încerca, totuși nu reușea să găsească o cale de scăpare. Sute de cărți citite din biblioteca uriașă iar șatenul nu reuși să găsească nici măcar o idee de a evada. Întâlnirile lui cu demonul erau foarte rare, iar atunci băiatul abia reușea să scape de el. Totuși cateva răni încă erau pe corpul băiatului. O urmă de gheară era bine imprimată pe obrazul băiatului deși trecuseră trei luni de ultima data când se întâlnise cu demonul și atunci aproape murise.

Își nota zilele pe un perete pentru a ține minte in ce dată se află. Totuși începu să se simtă tot mai deprimat, singur, tot mai disperat și trist..tot mai.. fără speranță.

Demonul statea și il privea din umbră, fiecare mișcare, fiecare respirație, orice făcea demonul vedea și își nota in minte.

Nath, mic la început și doar un copil fără griji, acum era deja un bărbat de 18 ani. Reușise să supraviețuiască deja 8 ani infernali. Abia aștepta să găsească o cale de ieșire din acea casă blestemată.

Undeva pe la mijlocul zilei se furișă iar in camera cu mâncare și luase cate ceva de mâncat apoi dădu să plece însă văzu demonul care il privea de la tocul ușii furios și cu ochii încruntați începând să mârâie.

Băiatul rămase pe loc fără să știe ce să facă iar tot ce simțea în momentul ăla era fă o să moară. Că totul a fost in zadar.. că eșuase.. că nu o sa-si mai vadă vreodată familia și prietenii.. că o să fie sfâșiat de demonul de care reușise să se ascundă și să fugă atâta timp.

eternal night (boyxboy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum