Vechiul orfelinat se profila măreţ, dar modest prin vechimea sa, în faţa ochilor detectivului James. Întunericul din ochii ciorilor aşezate pe rămăşiţele coşului de pe acoperiş pătrundeau dincolo de retinele detectivului, menite să-l îndepărteze, să-i provoace frică. Însă detectivul nu era genul de persoană timorată, iar mintea sa nu accepta posibilitatea existenţei unui ''demon'' în acea casă veche, după cum sugerau temerile sătenilor.
Uşa de lemn a scârţâit puternic presată de mâna sa înmănuşată. Închizând-o în urma sa, a continuat să înainteze păşind pe covorul vechi, vişiniu, pătat de un lichid întărit, de un roşu închis: sânge. Un fior i-a străbătut şirea spinării când s-au auzit paşi de la etaj. Mâna nu mai găsea materialul rece al revolverului său. Fiorul ce-l străpunsese nu era un impuls al fricii, ci era doza de adrenalină care-i pulsa prin vene. Era mai mult decât un detectiv, era un tânăr agil, îndrăgostit de necunoscut. Mâna care pipăia după revolver îşi găsise vechiul amic. Zgomotul paşilor se auzea tot mai pronunţat, iar în capătul scărilor a apărut o fetiţă scundă, care-i analiza fiecare mişcare intrusului. Nu era primul şi cu siguranţă nici ultimul. Ochii albaştri, însoţiti de o privire de gheaţă, îl fixau cu superioritate. În jurul irisului, vase roşii de sânge îi acaparaseră albul ochiului. Micuţa Grace părea plânsă. Mâinile detectivului au alunecat în jos pe lângă corp, ţeava revolverului încetând să mai ameninţe copilul cu chip angelic din capătul scărilor.
Detectivul James era confuz. Însă a rămas ferm, dându-se un pas înapoi. Uşa nu se deschidea, iar fetiţa dispăruse. A început să urce scările, iar tabloul bătrânei Stormwell i-a întâmpinat brusc ochii. O zgârietură trasată de-a lungul obrazului doamnei Stormwell rupsese pânza tabloului. Un râs provenit dinspre pod i-a atras atenţia lui Jared. Urcă şi al doilea rând de scări. Împinse cu două degete uşa veche, parcă neatinsă de ani de zile. Când a deschis-o un corp inert îi căzu pe braţe, trântindu-l pe scări.
Acesta s-a ridicat însă rapid, privind spre ochii scoşi din orbite ai cadavrului. Nu părea să fi avut mai mult de douăzeci de ani. Ucis într-un mod sălbatic, cu urechile tăiate şi faţa mutilată.
De obicei, dispăruţii erau găsiţi prin apropierea orfelinatului, iar alţii, rămâneau doar dispăruţi, la fel ca şi în cazul cadavrului de faţă. Alţii erau observaţi de trecători plutind în iazul din faţa casei.
Întors cu privirea la uşa veche, a zărit-o pe micuţa de mai înainte zâmbind sardonic. De la spatele ei se ivi lama unui cuţit, pe care-l aruncă rapid cu sete spre detectivul care privea uimit. În încercarea de a ocoli tăişul cuţitului, detectivul s-a împiedicat de corpul lipsit de viaţă. Confuz şi încurcat, reuşi să prindă balustrada de lemn lăcuit când se rostogoli pe scări. Chiar când se ridică în picioare câteva cuţite se îndreptau spre el ţinând morţiş să fie însângerate. A traversat camera alergând spre fereastră şi se aruncă prin ea fără să ezite vreo clipă. Sticla s-a prăbuşit presată de greutatea corpului detectivului James şi îl aruncă afară pe pământul bătătorit. Se ridică rapid şi înjură, scuturându-se de praf.
Se uită în urmă, însă fata dispăruse. Îl durea piciorul, aşa că plecă spre casă.
Înapoi în oraş, detectivul era privit ca fiind el însăşi ‘’demonul’’ din vechiul orfelinat. Se îndreptă spre geamul unei prăvălii.
Pielea albă îi era brăzdată de zgârieturi , provocate de geamul prin care trecuse. Cioburile pătrunseseră carnea mai adânc în unele locuri. Paltonul lung era rupt la nivelul umărului, ceea ce însemna că unul dintre cuţite aproape îşi atinsese scopul. Se scutură de praful ce îi ajunsese până şi în păr. Jeanşii şi cizmele îi erau murdare de nămol. ’’Măcar fereastra era la parter’’ gândi el rapid şi-şi dezbrăcă haina.
