Gândurile-mi sunt ca un fum gros,
Mă orbesc, mă rătăcesc pe-un drum sticlos.
Îmi joacă în minte umbre și flăcări,
Văd chipuri ce-s doar visuri trecătoare.
În fața mea apar ce nu-i adevărat,
O lume de umbre, un decor schimbat.
Încerc să ating ce pare aproape,
Dar totul dispare, ca o urmă pe ape.
Gândurile-mi țes ce nu-i de găsit,
O lume ce pare, dar nu-i de locuit.
Și rătăcesc așa, orbecăind în mine,
Văzând doar ce nu-i și tot ce nu vine.
