Buna. Ma numesc Keiko, sunt o simpla adolescenta de 15 ani care traieste viata din plin... Bine... Sau poate eram pana in noaptea aia... Noaptea aceea care mi-a schimbat toata viata... Creatura aia cu fata plina de sange, cu ochii aia... Ce ochi? Nici ochi nu avea... Avea niste gauri din care iesea neincetat ceva lichid mai gros si de culoare neagra spre rosu... Creatura aia cu fata toata taiata, inalt de 2 metri jumate care mi-a distrus toata viata... Totusi... E prea devreme sa vorbim de acea creatura... Sa o luam cu inceputul......
Era un alt inceput de saptamana iar eu iar injuram in gand ceasul care suna groasnic de enervant dar care totusi a reusit sa ma trezeasca pana la urma.
**Driiing-Driiing** ~ Mai taci naibii o data ceas idiot... stai... E 7:45 ?!? Fuck... iar intarzii la ora de chimie... Ceas idiot! De ce nu m-ai trezit mai repede?!?~ Cam asa ma trezesc eu in fiecare zi de luni, dupa o duminica obositoare prin cimitir cu Yuuki si Yioka, prietenele mele pe care le cunosc de cand eram in scutece. Buun... Mi-a mai luat si 2 minute sa ma plang cat e ceasul... E uimitor cat de repede ma pot imbraca daca sunt la un pas sa fiu omorata de profa de chimie.Am iesit din casa la 8 fara 10... E buun... Drumul pe care eu de obicei il fac in 20 de minute trebuie sa il fac in 5 ca sa mai am timp si sa imi iau cartile din dulap si sa merg la subsol ca sa... Am... Nu mai conteaza... No bun acum baga alergatul Keiko ca a trebuit tu sa stai pana la 3 noaptea prin cimitir...
~ Dupa 5 minute ~
Yeey, am ajuns la timp, stai... Mai am puls? Unde imi e pulsul? Am murit? Emm... Aa, nu, uite-l... Sunt inca in viata din pacate...
Yuuki si Yioka erau deja in fata dulapului meu, locul unde mereu ne intalnim daca cumva cineva *tusit* eu *tusit* iar nu se trezeste la timp...
-Buna dimineata soare! ~Spune Yuuki.~ Ea este genul de persoana care mereu vede jumatatea plina a paharului, are o viata destul de frumoasa... Diferit de mine dar in fine... Tot e nebuna mea si o iubesc :3 ~
-Neata! Iar ai mai stat in cimitir dupa ce noi am plecat? ~Ma intreaba direct Yioka.~
-Neataa, ce dor mi-a fost de voi, nu v-am mai vazut de secole... Doame Yioka ce te-ai schimbat...
-Keiko...
-Da... Am stat... Vroiam sa mai stau de vorba cu parintii mei...
Mdaa... Despre parintii mei... Au murit acum 2 ani intr-un inceindiu la locul de munca... Ei lucreaza in acelasi loc si mda... Mai mereu merg la cimitir ca sa pot sa ii vizitez, sa mai vorbesc cu ei, sa imi dea sfaturi desi nu ii aud...
-Of Keiko... Dar trebuie sa te mai odihnesti si tu, nu sa stai toata noaptea la cimitir . ~Spune Yuuki~
-Yuuki are dreptate. Hai sa schimbam subiectul. Auzi, ar trebui sa ne grabim daca vrei nu intarzii din nou la ora de chimie. Deja este ora 8:05 .
-CAT ESTE?!? ~Spun eu foarte speriata.~ Cand ma mai duc la... Am... La biblioteca?
-Ce ai cauta tu la biblioteca? ~Intreaba Yioka~
-Am... Vroiam sa caut o carte...
-Nu sti sa minti Keiko si ti-am mai spus asta...
-Mdaa... Vroiam sa merg pana la subsol sa...
-Nu! ~Ma intrerup Yioka si Yuuki~
-Daar...
-Nu mai ai voie sa mergi acolo, ai uitat? ~ Imi spune Yioka~
-Dar...
-Nici un "dar" , hai sa luam cartile si sa mergem la chimie ca de nu te omoara profa.
-Bineee... ~Spun eu morocanoasa...~
Orele au fost la fel de plictisitoare si treceau fooooarte greu...
*Dring* ~Infrarsit s-a sunaat! Libertatee! ~ Spun eu in gand.
Merg pe drum spre casa, un drum pustiu pe unde gasesti pe aici, pe acolo cate o pisica ratacita. La un moment dat ma opresc... Ma simt urmarita, simt o prezenta ciudata in spatele meu, simt ca si cum cineva ar fi in spatele meu gata sa ma asasineze... Mdaa... Eu si filmele mele cu ninja... Ma intorc deodata sii... Nimic. Nu era absolut nimic. ~Eh... Poate e din vina oboselii... Ar trebui sa ma relaxez si eu din cand in cand... Daa... Nu suna rau sa fac o baie cu spuma... Cu lumanari pe langa vana... Asta cred ca o sa fac.~
Ajung insfarsit acasa si o vad pe bunica pregatind ceva de mancare... Da, stau in casa cu bunica mea... E singura ruda pe care o mai am in viata sau pe care o cunosc...
-Bunaa! Ce pregatesti bun de mancare? ~Spun eu direct~
-Buna, cum a fost la scoala? ~Imi raspunde evitand raspunsul, stie ca ma enerveaza asta, intentionat o face~
-A fost bine, super bine... Da... pe cine pacalesc? M-am plictisit de moarte... Deci... Ce faci de mancare?
-Eh, nimic interesant, doar mancarea ta preferata . ~ Imi spune tragandu-mi cu ochiul ~
-Pui picant cu cartofi prajiti??? ~ Raspund eu foarte entuziasmata ~
-Aham
-Oh doamne bunico te iubesc!
-Stiam deja
O imbratisez si ma pun sa mananc... Era prima data in anul asta cand mananc atat de mult. Se facuse ora 16:30 asa ca m-am dus in camera si m-am apucat de teme... Temele astea m-au tinut 2 ore jumate... Dupa ce le-am terminat, m-am pus sa fac baia de care vorbeam si se facuse ora 8 jumate... Ma pregateam sa merg ca de obicei la cimitir sa mai vorbesc cu parintii mei pana ce bunica mea mi-a spus:
-Unde ai de gand sa mergi?
-Ca de obicei bunico, la cimitir...
-Seara asta nu pare prea frumoasa, te rog sa nu stai mult...
-Bine...
Ajung la cimitir, ma pun in genunchi in fata mormantului si incep sa plang... Ca de obicei... Dar prezenta aia a aparut din nou... Iar simteam ca cineva sau ceva era in spatele meu dar de data asta mi-a pus si mana pe umar... Eu am tresarit, m-am intors si cand l-am vazut m-am speriat foarte tare, aproape sa lesin, sincer sa fiu, nici nu stiu daca am lesinat... Omul ala... Ce om... Creatura aia... Arata asa ....................................................................................
