Priveam cu aprehensiune,geamul cenusiu ce devenise o panza de pictura a umbrelor dezlantuite,ce ma priveau cu o ura elucubranta[...] M-am indepartat de ''tabloul umbrelor'',care ma facea sa ma simt ca intr-un voal de sange de fiecare data cand il priveam in profunzime! Intr-un tarziu in noapte am reusit sa inchid ochii,desi nu vedeam nimic,ma simteam ca intr-o piesa de teatru a vieti,unde rolul principal,eu,nu putea sa se exteriorizeze! Eram inchisa in propriul meu cocon de umbra unde lumina nu putea patrunde,decat.....(Am deschis ochii,am vazut,am auzit)! In bezna lumini pline,o raza a lunii mi-a cantat,auzeam melodii fara de note,ce erau cantate la un pian dezacordat...Ma simteam pierduta in propriul vis sau poate era un cosmar! Se aude un zgomot ascutit intensificat de bataia vantului,o voce calda dar rigida imi spune:
-Este dimineata,trezestete din vis....du-te la scoala! Ai sa intarzi!
Nu spuneam nimic,poate ca nu avea rost.De ce as incepe acum sa imi exprim sentimentele,nu m-ar intelege oricum...Un vis...poate un cosmar....
M-am ridicat in picioare,eram nedumerita : ''Ce caut eu aici?'',mergeam incet spre baie...simteam ca acel coridor era un tunel nesfarsit,pictat cu voci de vise! Priveam in oglinda,nu stiam ce s-a intamplat cu acea fata zglobie,care privea viata prin prisma dragostei si a fericiri....am incercat sa o aduc inapoi....dar nu reuseam,incercarile mele erau necontenite! (''Boop,Booop'');se aude in usa ''magica'' :
- Ar trebuii sa te grabesti,nu esti singura in casa!
Deschid usa si o privesc cu mila! (Ma impinge) : - La o parte!!
Schitam un asa zis suras,coboram incet scarile si ajungeam la o alta usa''magica'' .Priveam lumina catifelata a soarelui ce ma mangaia usor! Pentru prima data de mult timp,''sufletul mi-a zambit''! Eram fericita,un sentiment neobisnuit pentru mine...Plecam spre statie,unde asteptam sa vina autobuzul scolii ( desi eram fericita simteam cum cineva m-ar constrange la tristete.....fericirea tristeti...)
-Bunaaaa! Eu sunt Jhon!
L-am privit in ochii,ce baiat jovial era.....
- Bu,Buna! ( Am schitat un zambet usor)
_Eu sunt nou pe aici,poate ma ajuti sa cercetez zona!
-Vedem!
-Ah....am...cum te numesti!
(Nimeni nu a mai vrut pana acum sa imi cunoasca numele!)
- Rose!
-Un nume pe masura statutului!
Dupa un moment de tacere,venise autobuzul si am urcat! Ca de obicei m-am asezat in spate,singurul loc unde puteai sa te izolezi de barfa si prostie! Mi-am scos din rucsac o foaie si un pix,am inceput sa astern pe foaie versurile vietii.....dar nu a durat prea mult o frana brusca a autobuzului imi descumpăni mintea,iar m-am pierdut in propriul cosmar! Vedeam o umbra aparata de o zare argintie,imi intinse mana....si...
-Esti bine? Intreba John.
Nu puteam sa ii raspund,eram incoltita in ''padurea umbrelor''! (Din nou.....NU!!) Pot ies din ea,astazi incep un capitol nou,un capitol in care eu voi lupta cu destinul,il voi face sa isi ceara iertare pentru toata suferinta produsa,moartea celor dragi...moarte mea...pentru tot!
Ridicam capul si am zambit!
-Sunt bine,multumesc!
-Ah...m-am linistit,cand am vazut ca nu imi raspunzi,am crezut ca ai patit ceva!
-Ai sa te obisnuiesti cu aceasta stare de ''transa'' a mea!
*-Copiii,am ajuns! Coborati cu grija!......Coboram cu toti,eu ramaneam ultima,nu vedeam rostul impingerilor si loviturilor de coate pentru cine sa iasa primul...Dar astazi era diferit pentru ca,cineva a coborat cu mine..John! Nu intelegeam ce este cu baiatul acesta,un lucru stiu sigur,ca imi face sufletul sa iasa din BEZNA LUMINII!
CITEȘTI
~Bezna Luminii~
General Fiction''Țărmul este mai sigur, dar mie-mi place să mă lupt cu valurile.''
