Cum a inceput totul

39 2 2
                                    

O umbra suava cadea pe umarul ei. Mi se parea atat de inocenta si delicata. Avea acel aer de copil rasfatat, dar pastra modestia si amabilitatea intr-o maniera care te fascina. Nu puteai sa nu o iubesti. Era prietena mea cea mai buna. O iubeam. Nu ca pe o iubita. Dar o iubeam.
Deodata o rafala de vant ne-a conturbat linistea apasatoare care ne invaluia in acea friguroasa zi de octombrie pe banca din curtea scolii.
-Hei, la ce te gandesti ? ma intreba ea.
-La nimic, i-am raspuns. Desi nici eu si nici ea nu credeam cele spuse.
-Diseara plec la o petrecere.
-Super, ii spusesem eu fara entuziasm.
Stiam ca nu vroia sa vin si eram sigura ca mergea cu prietena ei cea mai buna, Maurice. De ceva vreme ele doua ieseau destul de des impreuna si simteam ca dintr-un motiv anume eu nu eram invitata. Era ceva ciudat la mijloc. De-a dreptul misterios. Poate era doar imaginatia mea debordanta prea mult bazata pe o lume mai mult abstracta decat reala. Dar nu aerul misterios cu care se petreceau lucrurile ma deranja, ci faptul ca eu nu stiam ce se petrece. Adica, daca era ceva, imi puteau spune. Defapt cu ajutorul mintii mele careia i se pare ca orice lucru anormal e perfect normal, nu vad ce nu as intelege indifderent de secretul lor. Sau nu mai vroiau sa petreaca timpul cu mine. O explicatie mult mai plauzibila. Asa ca ne-am ridicat de pe banca fara sa scoatem vreun cuvanta si am mers catre casa. Inainte sa plece pe poteca lata si nisipoasa care trasa o linie din locul unde tenisii ei conversi patau nisipul pana la treptele din fata casei ei, s-a oprit si mi-a spus:
-Ne vedem maine.
Aceste cuvinte spuse doar de dragul prieteniei noastre mi s-au parut cam de umplutura. Nu am spus nimic si mi-am urmat drumul pe strada care ducea catre casa mea. Era o strada ingusta si scurta, dar sentimentul pe care il aveam si gandurile care imi turau in cap m-au facut sa cred ca am strabatut kilometrii intregi.
Am intrat in casa si m-am pus in pat. Desigur, eram singura si acea singuratate imi permitea sa reflectez la multe lucruri intamplate in ultima vreme. Dar toate gandurile mi le-am adunat punandu-le deoparte si promitandu-i creierului ca ma voi gandi la ele m-ai tarziu, in timp ce cautam pe facebook ce petrecere era diseara. Si iat-o petrecerea lui Thomas Cample, cel mai frumos tip din tot liceul, dar si cel mai arogant. Il detestam...oarecum. Stand asa si uitandum la lista celor care au dat join pe facebook am vazut-o si pe Maurice printre participanti.Stiam ca merge acolo cu prietena mea cea mai buna, Lisa ( asta daca mai era prietena mea cea mai buna si nu o prefera pe Maurice in locul meu ). Oricum un lucru imi era clar. Neaparat. Inevitabil. Indiferent de situatie. Trebuia sa merg si eu. Doar asa puteam sa aflu cu adevarat ce se petrece si de ce nu, sa o fac pe Lisa sa fie din nou ca si inainte.
Mi-am pus cea mai sexy rochie de-a mea in care mi se evidentiau toate curbele si formele unui trup feminin bine lucrat si niste pantofi cu toc enormi. Nu vroiam sa ies in evidenta neaparat, dar cateva priviri fugare si mici flirturi inofensive ar fi bine venite. Asa ca mi-am luat cu mine arsenalul de sexappeal si m-am urcat in masina mea. Am uitat sa spun ca nu doar Lisa era un copil rasfatat...doar ca eu eram un alt temperament. Pe mine nu ma descria acest aspect al vietii mele ( spre deosebire de prietenele mele pe care toata lumea le considera snoabe ), eu eram mult mai intelegatoare si romantica, dar probabil ca lumea ma credea si pe mine snoaba. Asta e. Nu pot sa imi etalez personalitatea in fata tuturor. Pur si simplu nu pot.
Un minut mai tarziu eram pe autostrada si conduceam cu prudenta spre marea petrecere organizata de Thomas. Nu am fost la nici o petrecere de a lui sau poate ca am fost, dar sunt prea beata ca sa imi amintesc. Mi se mai intampla. Totusi in seara aceasta nu planuiam sa ma imbat. Mergeam cu un scop. De a afla niste raspunsuri. Si pentru a afla aceste raspunsuri trebuia sa fac acum un singur lucru. Sa calc acceleratia. Doar asa puteam ajunge acolo unde misterele mele poate se vor rezolva. Dar daca se vor adanci mai tare? Doar intr-un singur mod pot afla. Si am gonit pe sosea ca si cand stiam ca acolo avea sa se intample ceva...

Blestemul prietenieiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum