-Heyyy... Alison ! Striga Maurice din celalalt capat al coridorului scolii in timp ce venea spre mine.
-Buna, Maurice. Ce mai faci? am intrebat-o eu fara chef de vorba.
-Sunt atat de obosita de la petrecerea de aseara. Te-am cautat peste tot la petrecere. Ai plecat mai repede?
Vezi sa nu. Probabil nici nu mi-a sesizat lipsa si incearca acum sa fie draguta pentru ca m-a lasat din nou pe dinafara.
-Nu m-am simtit prea bine, asa ca m-am dus acasa sa ma odihnesc.
-Ce nasol, ai pierdut o petrecere pe cinste. La miezul noptii cineva i-a ascuns toate hainele lui Thomas si apoi cativa baieti l-au udat, iar cand sa se schimbe, ghici ce? Nu avea nici o haina in dulap. A fost asa de amuzant sa-l vezi in haine ude toata noaptea...si atat de sexy.
-Imi inchipui. Aceasta a fost marea farsa a voastra?
-Despre ce vorbesti? Nu am fost implicata in asta. Inca nu s-a aflat cine i-a ascuns hainele la Thomas.
Upss. M-a luat gura pe dinainte. Sper ca Maurice sa nu suspecteze nimic.
Clopotelul se auzi sunand asurzitor in timpanele noastre. Ne-am salutat si ne-am indreptat fiecare in directia salii unde aveam urmatoarea ora.
Cand sa ma rasucesc pe calcaie sa pornesc spre sala 24 ma izbesc de ceva. Ridic privirea si nimeni altul decat Adonis. Surprinzator mergea la acelasi liceu cu mine, dar nu-l vazusem pana acum.
-Scuze, nu am vrut sa te speri, spuse el cu cel mai dulceag glas pe care l-am auzit vreodata.
-E in regula, am ingaimat eu in timp ce m-a ridicam de pe jos.
-Ce era cu biletul de aseara? Scria ceva important?
-Hmm...pai, oarecum...nu stiu, incercam sa-l lamuresc ceva ce nici la mine nu era clar.
-O, doamne ce indiscret sunt si eu. Imi pare rau, nu trebuie sa-mi spui daca nu vrei.
-Nu ai fost indiscret, doar ca nici eu nu stiu ce semnifica acel bilet. Scria daca nu vreau sa intru intr-un fel de gasca...
-Asta chiar ca e dubios. Imi pare rau ca nu am cerut mai multe informatii de la tipul respectiv in seara aceea. Te-ar fi putut ajuta...
-Sincer nu mi se pare acel bilet a fi foarte important.
Dar mi se parea. Adica acea persoana stia relatia mea cu prietenii mei fara ca eu sa-l cunosc. Sau poate defapt il cunosteam si nu-mi dadeam seama...
-Apropo eu sunt Bryan. Si intinse mana musculoasa catre mine.
-Alison...dar deja stiai, am ingaimat eu in timp ce ii simteam strangerea de mana ferma. Atingerea lui m-a facut sa simt furnicaturi in tot corpul.
-Daca te intereseaza, as putea sa te ajut sa gasesti destinatarul biletului si sa-i ceri o explicatie. Nu stiu de ce, dar tipul nu mi-a insuflat un aer ca ar vrea sa faca doar o farsa tampita si sa se amuze pe seama cuiva.
Cand vorbea buzele suculente si apetisante ii dansau ca intr-un ritm de tango pe muzica vocii lui. As fi vrut ca si buzlele mele sa danseze in acelasi ritm cu alea lui. In ritmul unui sarut. Dar apoi m-am gandit la blonda de aseara care probabil era iubita lui. Oricum nu-mi pasa de ea. Doar de Bryan, care nu stiu cum s-a putut saruta cu una ca ea. Bleah.
-Mersi ca te-ai oferit sa ma ajuti si sincer as cam avea nevoie de ajutor. Nu vreau sa raman in aceasta incertitudine cu privire la bilet. Macar cine mi-l adreseaza as vrea sa aflu.
Stiu ca era mai politicos sa nu-l implic in problemele mele, dar intr-un fel problema aceasta el mi-a cauzat-o. El mi-a dat acel biletel. Trebuia sa ma ajute.
-O sa-l intreb pe Thomas despre toti cei prezenti la petrecere si o sa vedem care ar putea fi suspectul cu biletelul.
-Ar fi un inceput bun.
-O sa te contactez cand aflu ceva.
O sa ma contacteze? Oare iubita lui nu s-ar supara? Cui ii pasa. Vroiam sa ma ajute. Si plus ca era cel mai dragut baiat din tot liceu, pe care ciudat, dar nu il observasem pana acum ca mergand la acelasi liceu su mine. Oricum il placeam.
Dupa aceasta conversatie m-am indreptat catre ore si toata ziua mi-a stat gandul doar la Bryan. Cand incercam sa ma gandesc la altceva cum ar fi faza cu biletul, imi aminteam dinnou de Bryan. Oare asta insemna ca sunt indragostita?
Insfarit am ajuns si acasa dupa aceasta zi grea la scoala. Nu imi mai simteam picioarele in timp ce urcam scarile de la camera mea. Eram singura acasa ca de obicei, mama fiind la serviciu si tata... ei bine, el nu mai locuia cu noi.
Simteam o adiere rece venind din camera mea, probabil uitasem geamul deschis.
Cand ajung in fata camerei observ ca si usa era deschisa. Ciudat. Nu o lasam asa niciodata.
Cand privesc mai atent, ochii nu vor sa se supuna realitatii si sa creada ce e in fata lor. Era un tip cu un pardesiu albastru inchis care statea pe scaunul din fata biroului meu. Statea linistit si ma astepta. Cu un pix in mana batea sacadat lemnul biroului.
Poc. Poc. Poc.
Inlemnisem. Nu mai stiam ce sa fac. Creierul meu refuza sa gandeasca, iar muschii sa se miste. Nu mai puteam face nimic. Eram fara aparare. Singura. Cu un necunoscut in camera mea...
