Annabella si Michael

Capitolul 1

Ma numesc Annabella. Am 16 ani si sunt clasa a-X-a. Sunt o persoana timida. Singura mea prietena este Karina. Eu sunt 'tocilara scolii' dupa spusele colegilor. Eu nu consider ca daca inveti este ceva de ras. Daca ei nu au planuri de viitor si  li se ofera totul pe tava, asta nu inseamna ca toata lumea gandeste ca ei.

Locuiesc cu tata si fratele meu, Vlad. Mama ne-a parasit cand aveam eu 5 ani. Vlad are 18 ani. Este clasa a-XII-a. El face parte din gasca Bad Boys a scolii.Adevarul este ca arata foarte bine. Daca nu as fi fost sora lui as fi si eu inebunita dupa el, asa cum sunt majoritatea fetelor. In schimb pe el il strica caracterul lui. Nu avem o relatie tocmai ok. Lui ii este rusine sa iasa cu mine. Zice ca il fac de ras.

Maine este prima zi de scoala. Karina o sa vina sa ma ia de acasa ca sa mergem impreuna.

Razele soarelui imi mangaie bland fata. M-am dat jos din pat si m-am dus sa imi fac rutina de dimineata. Hainele mi le-am ales de seara ca sa nu stau dimineata sa le caut. M-am imbracat cu un tricou alb, un pulover cu dungi roz si gri, o pereche de blugi si m-am incaltat cu o pereche de tenesi negri. Mi-am prins parul intr-un coc dezordonat, mi-am luat geanta si am coborat jos.

Tata era in bucatarie. M-am dus la el l-am pupat pe obraz si i-am spus:

-Neata!

-Buna dimineata, fetita mea! Ai emotii pentru ziua de azi?

-Da.

-Scapa de ele pentru ca nu sunt constructive.

-Stiu tati. O sa incerc. Vlad a plecat?

-Da. A plecat acum cinci minute. Grabeste-te daca nu vrei sa intarzii.

-Pa, tati! Te iubesc!

-Si eu te iubesc, raza mea de soare! Ai grija de tina.

-O sa am.

Mi-am luat geanta si am plecat. In fata casei ma astepta Karina.

-Daca mai stateai mult intram in casa peste tine. Imi spune Karina nervoasa.

-Si eu te iubesc, pisic. ii spun eu Karinei, iar ea ma ia in brate. 

In drum spre scoala ma uitam la buna mea prietena si vedeam ca o framanta ceva. 

-Pisic ce te framanta?

-Nu am nimic. Ma mintea. Era prima data cand facea asta.

-Karina nu ma minti. Stiu ca se intampla ceva cu tine.

-Sti ca eu il plac pe fratele tau. Imi e rusine sa dau ochii cu el azi.

-Stiu...Ti-a facut ceva? Ti-a zis ceva?

-Nuuu.

-Karina spune-mi ca il omor. Daca boul ala te raneste il distrug.

-Nu mi-a facut nimic in afara faptului ca nu se uita la mine cum se uita la celelalte fete.

-Offf.....Crede-ma ca e mai bine asa. Nu merita o persoana asa de speciala ca tine.

-Pe tine chiar nu te atrage niciunul din acea gasca?

-Nu neg ca arata foarte bine, dar felul in care gandesc, se comorta lasa de dorit....Ei cred ca pot sa aiba orice fata vor, dar nu e asa.

-Ai dreptate, dar...

-Hai sa inchidem subiectul ca am ajuns la scoala.

-Ok.

Imi pare rau ca nu sunt sincera cu Karina. Imi pare rau ca nu am curajul sa ii spun ca il plac din clasa a-IX-a pe Michael. El este liderul gasti din care face parte si fratele meu. Cand am intrat in curtea liceului l-am vazut pe el. Era imbracat intr-o pereche de blugi negri cu tur, un tricou alb prin care i se vedeau muschii si o camasa in carouri, iar in picioare avea o pereche de bascheti negri. Arata asa de bine. Mergeam catre clasa pierduta in gandurile mele. Cand, dintr-o data m-am lovit de cineva. Cand am ridicat capul sa ma uit de cine m-am lovit, am ramas socata.