Twitter// <3 Jorge Blanco

Ziua 72

Mesaje directe:

@justAnduuJB: Ma simt ciudat, iubitule, ma simt si gura chiar daca tu esti aici si ma asculti. Dar nu-i bai ca nu asta ma macina acum. Ceea ce ma macina cu adevarat e ca sunt exclusa. Prietenele mele cele mai bune, cu care ies rar dar ies si cu care ma stiu din generala, nu m-au chemat si pe mine ieri cand au iesit in oras, stii ce prost te simti cand vezi poze pe Facebook cu ele la o cafenea cu zambetul pe buze si fara mine, e cumplit te simti aiurea, te simti de parca nu contezi pentru acei oameni care ii consideri prieteni. Nu-mi place sa fiu exclusa,totusi sa fim seriosi cui ii place? De ce i-ar placea cuiva sa nu fie invitat la o iesire cu tot grupul cu care nu se vede asa des?!
Defapt nici nu stiu de ce ma doare asa tare indiferenta lor, nu e ca nu stiu ca atunci cand aveau ocazia ma barfeau si dupa imi zambeau in fata de parca nimic nu s-a intamplat sau in momentele in care eram batjocorita si ele radeau si nu le pasa ca mie imi e greu in acele clipe. Dar ele erau prietenele mele si aveam momentele noastre in care zambeam si eram vesele, care erau asa placute...eu inca le consider prietenele mele, chiar daca cred ca ele nu au considerat vreodata asta.
Stiu ca inca sunt proasta ca inca cred in ele,dar asa sunt eu mai credula si urasc asta la mine. Probabil ca n-ar trebui sa-ti zic asta, poate ca ti-ai dat si singur seama ca sunt foarte usor de manipulat cu un zambet si niste cuvinte frumoase ma vrajesti, dar faza e la mine ca nu pentru mult timp pentru ca dupa asta o greselile se repeta si eu iar sufar si-mi dau pumni in cap ca sunt proasta si am cazut asa usor in mrejele lor.
Uneori ma gandesc ca pur si simplu ar trebui sa mor ar fi mai usor insa nu e asa pentru ca cei pe care ii iubesc si de asemenea ma iubesc ad suferi prea mult, ma gandesc la tine Jorge la zambetul tau unic care o sa se stearga de pe fata aia perfecta si tu o sa fi trist si eu nu suport ca tu sa fi trist, iar parintii si rudele ei bine si ele o sa sufere stiu asta pentru ca indiferent de certuri si conflicte familia o sa sufere,mama o sa plnga si o sa se invinovateasca, tata ei bine si tata cu care ma certam in fiecare seara cand eram la liceu pe motivul "nu mai sta pe net, culca-te" sau "invata" sau chestii pe care toti parintii le fac, si el o sa fie trist,poate chiar o sa si planga, o sa-l doara ca unicul lui copil n-ar mai fii. Pe de alta parte ma gandesc la mine, la constiinta mea, la sufletul meu, la faptul ca merit si eu o viata si ca n-are rost sa i-o las diavolului pentru ca nu sunt asa rau am ce manaca, ce bea sunt sanatoasa, cu banii ma descurc nu sunt ca familiile alea cu multi copii care abea traiesc si se apuca si de ultimul fir de ata ca sa supravietuiasca.
Ma contrazic clar in spusele mele insa asa sunt eu o ciudata care vrea si ea sa fie bagata in seama. Si ca sa revin la prietenele mele, am vaga impresie ca le e rusine cu mine, le e rusine sa iasa cu mine pe strada, in oras, oriunde.
Dar tie, Jorge, iti e rusine cu mine? Tu ai iesi cu mine in lume?