Twitter// <3 Jorge Blanco

Ziua 76

Cum totul a devenit asa negru? Cum am putut sa patam albul ala pur? Albul acela al nostru l-am murdarit cu fapte care nu trebuiau sa existe.

Tot timpul am crezut ca indiferent de orice se poate rezolva in timp. Dar in momentul asta, nu pot astepta timpul sa treaca ca lucrurile sa se rezolve.

De ce nu l-am ascultat, de ce? De ce am vrut sa fac pe inabordabila cand de fapt eu nu sunt asa, nu cu el. Am gresit, dar am fost provocata sa gresesc. Nu stiam ce se intampla cu mine in momentul ala, simteam ca-mi fuge pamantul de sub picioare cand mi-a zis sa-l las. Cum sa reactionez la asta? Cum?

Lacrimile deja ma napadisera, aveam un sentiment pe care l-am mai trait decat o singura data in viata mea, dar acum e diferit. Acum nu pot decat sa ma rog pentru el.

"Multumesc Ruggero. Multumesc ca m-ai anuntat prima." Spun printre plansete.

"Te rog sa ai grije de tine, el ar fi vrut asta. Bine? Nu-l dezamagi si fii puternica." Vorbeste el de la celalalt capat al firului cu vocea ragusita de la plans.

"O sa incerc sa fiu" sughit si apoi continui "puternica pentru el."

Respir greu, iar inima imi bate cu putere. M-asez pe cea mai apropiata banca de langa mine si-mi pun mana la frunte izbucnind in plans.

"De ce el si nu eu!?" Tip dar abea se aude, deja vocea mea aproape se pierduse. "De ce Doamne? De ce-mi faci asta?"

"Andreea linisteste-te, te rog." imi zice vocea plansa a lui Cande care a luat telefonul de la Rugge.

Nu mai zic nimic si inchid telefonul aruncandu-l neglijent in geanta. Fug la Biserica pe langa care am trecut cand am venit in parculet.

Ma inchin inainte sa intru in Biserisa apoi pup icoanele si ma asez in genunchi incrucisand mainile in mod specific si rugandu-ma.

Doamne atat iti cer salveaza-l, il iubesc Doamne il iubesc mai mult decat pe mine. Mi l-ai dat in clipele alea in care vroiam sa scap de viata,iar el ma salvat. Nu m-ai lasat niciodata, asa ca te rog nu ma lasa nici acum. Daca mi-L iei la Tine eu ce ma fac? O sa ajug iar in pragul de a ma sinucide si de data asta o sa o fac.
Stiu ca nu sunt cea mai credincioasa fiinta, fac lucruri de care nu-s mandra, dar te rog nu ne lasa acum si ajuta-l, ajuta-l sa traiasca ca sa mai traiesc si eu.
O sa ai timp sa ma judeci la 'Judecata de apoi' pentru toate prostiile pe care le fac,dar acum lasa tampeniile mele, poate le stergi cumva ocazional cu buretele sa am si eu fisa curata acolo sus, ca de nu-s fata asta rea, da sari peste asta ca deja cer prea mult. Tot ce-ti cer e sa-l lasi in viata. Cred ca stii cel mai bine ca daca nu se aprindea atunci brusc televizorul fix pe un program argentinian in care din intamplare canta el, eu nu mai eram. Mi-ai dat sansa prin el sa nu ma fac 'sora' cu diavolul si sa vine in Rai alaturi de Tine. Stiu ca acum ma asculti si ca n-o sa-l lasi sa moara din cauza mea. Tu faci totul cu un scop si asta ne supara pe noi oamenii cateodata, dar eu stiu ca, credinta noastra in Tine e infinita si ca nu ne vei lasa niciodata. Tot timpul am zis ca dai la cine poate duce. Si sper ca noi suntem suficint de puternici ca sa ducem ce ne-ai dat.

Imi fac cruce si ma ridic, apoi mai pup o data icoanele. Privesc inlacrimata peretii Bisericii cand aud o voce blajina.

"Domnisoara sunteti bine?" Imi intorc capul catre sursa si-l vad pe preot.

"Nuprea cred." Abea spun.

"Ce e cu tine? Ce te mancina?"

"Este o poveste lunga." Las capul in jos.

"Casa Domnului este mereu deschisa sa te asculte si eu la fel. Asa ca daca vrei sa vorbesti si sa te descarci te voi asculta."

Aprob din cap si ma conduce la niste scaune sa stam jos. Ii povestesc absolut totul si ma sfatuieste sa continui sa ma rog la Dumnezeu si acesta o sa ma ajute.

Ies din Biserica parca mai 'usoara' si ma duc direct acasa. Trebuie sa aflu ce se intampla el. El ... iar incep sa-mi curga lacrimi pe obrajii rosii si doar sper ca el sa fie bine.

Serios ca trecem prin fiecare sentiment,traire, lacrima prin care trece si Anduu in momentul in care am scris. Cred ca a fost cel mai spiritual si trist capitol de pana acum.

VREAU SA VA ANUNT CA MAI SUNT DECAT CATEVA CAPITOLE 2-3 CRED, NU STIU SIGUR, SI APOI EPILOGUL. Nu-mi vine sa cred ca termin povestea asta frumoasa care si pe mine ma invatat multe.